Carte: Florin Stănescu – Soarele de andezit

Sunt atât de rare publicațiile legate de situl de la Sarmizegetusa Regia, încât orice apariție este un eveniment. În anul 2015 a văzut lumina tiparului o carte semnată de profesorul Florin C. Stănescu, inginer și matematician, prof. univ. emerit al universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Cunoscut publicului interesat de Sarmizegetusa Regia din lucrări mai vechi, toate având ca subiect arheometria și arheoastronomia, profesorul Stănescu și-a reunit în acest volum o serie de contribuții din ultimii 30 de ani de cercetări, dar a inclus și capitole inedite. Titlul cărții trimite la interesantul „Soare de andezit”, considerat astăzi, de către arheologi, un simplu altar, dar care, așa cum Stănescu a demonstrat-o de multă vreme, are toate șansele să fie un cadran solar (fără să i se anuleze și eventuala utilitate de altar).

Cartea de față își propune să prezinte o parte din publicațiile și rezultatele cercetărilor autorului de-a lungul unei lungi perioade de timp, cercetări desfășurate în sanctuarele Terasei Sacre de la Sarmizegetusa Regia, capitala anticului regat al Daciei, cucerit de romani în timpul împăratului Traian, la începutul sec. al II-lea d. Hr. Descoperite acum mai bine de 200 de ani și incluse în patrimoniul UNESCO, sanctuarele dacilor au făcut, în timp, obiectul a numeroase ipoteze și cercetări, avansate atât de unii specialiști ai domeniului, cât și de numeroși amatori. Acest prim volum, dintr-o serie care urmează, este dedicat unui obiect arheologic, până în prezent unicat mondial, cunoscut sub numele de Soarele de Andezit, după ipotezele autorului, un altar-cadran solar. Întâlnirea omului cu divinitatea nu putea avea loc în orice moment, aceasta fiind determinată de mișcările aștrilor, și nici în orice loc, acesta – un sanctuar – fiind amenajat după anumite reguli speciale ale civilizației ce omagia acea divinitate. (Coperta IV)

Soarele de andezit este însă doar pretextul (dar și elementul central) pentru o prezentare complexă a unei tematici mai largi, axate pe cercetarea interdisciplinară.

Încercarea de a determina modul de gândire al unor oameni care au trăit acum câteva mii de ani, fie acestea chiar și numai într-un domeniu mai limitat al spiritualității lor, este fără îndoială o acțiune grea și mai ales riscantă. Grea, cu atât mai mult atunci când despre acel domeniu lipsesc, în unele zone aproape cu desăvârșire, o serie de elemente concrete. Riscantă, pentru că dacă totuși acestea sunt prezente, lucrurile se simplifică prea puțin; apare problema interpretării lor. Și astăzi, oameni diferiți în locuri diferite văd, trăiesc sau interpretează un anume fenomen în moduri foarte diverse. (…) Dar, pe de altă parte, acestea sunt singurele surse vii de informare pentru unele ramuri ale unor științe ca antropologia de exemplu, care prin comparare, extrapolare sau paralelism încearcă în acest mod să-i explice și pe alții, dispăruți de mult. Marile greșeli, și de aici și riscurile foarte mari ale acestor domenii de cercetare își au originea tocmai în tendința noastră de a atribui unor oameni din alte epoci propriile noastre moduri de a vedea azi lucrurile.

Lucrarea își propune o cercetare în universul spiritual al dacilor și anume a modului în care marile ciclurii și marile cadre ale naturii, în fond cicluri astronomice – de timp și spațiu – le-au determinat și modelat existența. Ca urmare, cum și-a reprezentat civilizația lor aceste cicluri, materializările lor și vestigiile acestora, arhitectonice și spirituale, mergând mai apoi până în zilele noastre, în încercarea de a găsi și azi eventuale moduri de reprezentare, simțire și gândire asemănătoare, desigur nu numai în aceeași zonă grografică.

Pentru a avea șanse de reușită, credem că o astfel de intreprindere trebuie să fie o acțiune de tip sinergic, la care ar concura, pe lângă antropolgie, și alte științe cum sunt astronomia și matematica – în mod obligatoriu cele antice – , apoi arheologia zilelor noastre și, desigur, nu în ultimul rând, geodezia, geografia, precum și o serie întreagă de științe cum sunt fizica, chimia, statistica sau informatica. De altfel, în aceste zone ale cercetării, respectiv la frontierele acestor științe, s-au constituit și au apărut o serie de științe interdisciplinare, de frontieră, azi domenii de sine stătătoare, cum sunt arheometria și arheoastronomia. (Din „Introducere”)

Volumul a apărut la editura Techno Media, însă nu l-am găsit de vânzare pe internet, așa încât nu știu cum se poate procura. Eu l-am primit de la autor. Dacă sunteți interesați să îl achizionați, întrebați totuși la editură: http://technomedia.ro/

Cuprins

Cuvânt înainte
Introducere

Partea I – ELEMENTE DE ARHEOLOGIE

Cap. 1. Civilizația dacilor
1.1. Lumea dacilor și contextul său istoric
1.2. Scurt istoric al cercetărilor
1.3. Arhitectura dacilor
1.4. Agricultura
1.5. Civilizația fierului
1.6. Artele decorative. Ceramica dacică pictată
1.7. Scrierea
1.8. Medicina. Plantele medicinale

Cap. 2. Elemente de civilizație cultual-sacrală a dacilor
2.1. Sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia
2.2. Sanctuarele de la „Fețele Albe”
2.3. Construcțiile absidate de la Meleia și Rudele
2.4. Sanctuarele de la Costești
2.5. Sanctuarul de la Racoș, jud. Brașov
2.6. Sanctuarele de la Piatra Craivii, jud. Alba

Partea a II-a. ELEMENTE DE ARHEOMETRIE

Cap. 3. Arheometria – domeniu, scop, metode

Cap. 4. Problema măsurătorilor. Calculul cu intervale. Aplicații în arheologie
4.1. Considerații generale
4.2. Enunțul și condițiile problemei
4.3. Considerații metodologice
4.4. Concluzii

Cap. 5. Trasarea sanctuarelor în antichitate. Posibile unități de măsură în sanctuarele dacilor de la Sarmizegetusa Regia, munții Orăștiei, România
5.1. Tehnici de analiză utilizate

Cap. 6. Instrumente de măsură și trasaj existente în epocă
6.1. Instrumente de verificare și trasaj utilizate în lumea romană
6.2. Instrumente de măsură și trasaj utilizate în epocă și prezente la daci

Partea a III-a. ELEMENTE DE ARHEOASTRONOMIE

Cap. 7. Arheoastronomia. Domeniul cercetărilor, scop, metode
7.1. Domeniul
7.2. Caracteristici și limite
7.3. Situația cercetărilor de arheoastronomie în Europa și America
7.3.1. Scurt istoric
7.3.2. Situația actuală
7.4. Organizare
7.5. Rezultate

Cap. 8. Omul și aștrii. O privire „antropo-astronomică”
8.1. Unele considerații cu caracter general
8.2. Omul și soarele
8.2.1. Controlul magic al mișcării soarelui
8.2.2. Riturile de trecere
8.2.3. Echinocțiile, alte praguri de trecere
8.3. Omul și luna
8.3.1. Controlul magic al mișcării lunii
8.3.2. Riturile de trecere
8.4. Omul și stelele

Cap. 9. Problematica orientărilor cu caracter astronomic din enolitic până în sec. I d.Hr.
9.1. Tipuri și structuri orientate „astronomic” în neolitic
9.2. Problematica orientărilor astronomice
9.2.1. Orientări de tip astronomic la morminte
9.2.2. Orientările mormintelor megalitice din provinciile Bari și Brindisi, coasta Adriaticii, Italia
9.2.3. Orientările mormintelor megalitice din nord-estul Peninsulei Iberice
9.2.4. Orientări de tip astronomic în construcții și formațiuni de tip megalitic

Cap. 10. Considerații metodologice privind cercetările de arheoastronomie de la Sarmizegetusa Regia. Problema calendarelor. Propuneri pentru o nouă metodologie
10.1. Introducere
10.2. Scurt istoric al cercetărilor
10.3. Scurtă privire asupra problemei calendarelor
10.4. Privire critică asupra metodologiilor utilizate în cercetarea arheoastronomică asupra civilizației dacilor (sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.)
10.4.1. Erori tipice
10.4.2. Problema calendarelor dacice
10.5. Propuneri pentru o nouă metodologie

Cap. 11. Metode și aparate în astronomia antichității
11.1. Introducere
11.2. Astronomia asiro-babiloniană
11.3. Astronomia egipteană
11.4. Astronomia greacă
11.5. Cadrane solare descoperite în România
11.6. Astrolabul plan și proiecția stereografică
11.7. Planisfera lui Ptolemeu
11.8. Latitudinea locului de observație
11.9. Scurte concluzii parțiale la capitolele 1-11

Cap. 12. Relatări ale autorilor antici despre cunoștințele astronomice ale dacilor

Cap. 13. Stabilirea direcțiilor astronomice. Problema orizontului aparent și a orizontului matematic

Cap. 14. „Aparate” astronomice la daci
14.1. Un posibil cadran solar de tip „discus in planitia” la Sarmizegetusa Regia
14.2. Descriere, dimensiuni
14.3. Funcționalitățile monumentului
14.3.1. Funcțiunea de altar
14.3.2. Funcțiunea de cadran solar
14.3.3. Funcțiunea de astrolab
14.4. Aplicații practice pe altarul cadran solar
14.1.1. Inclinația eclipticii în epocă
14.4.2. Latitudinea geografică a locului. Determinarea cu ajutorul gnomonului
14.4.3. Problema latitudinii locului. Cadranul sferic
14.4.4. Problema latitudinii locului. Determinarea cu ajutorul cercurilor (Rcc, Rct și Rd) trasate pe soarele de andezit
14.4.5. Determinarea latitudinii Sarmizegetusei Regia cu ajutorul dimensiunilor stilului. „Proiectarea” grafică pe disc a dimensiunilor acestuia
14.4.6. Determinarea cu ajutorul cercurilor (Rcc, Rct și Rd) trasate pe soarele de andezit a azimuturilor răsăritului și apusului solstițial de iarnă și de vară ale soarelui
14.4.7. Determinarea distanței zenitale și a declinației soarelui la un moment oarecare
14.4.8. Calculul distanței zenitale pe disc printr-o dublă proiecție stereografică în sensul lui Hipparch

Cap. 15.
15.1. Gropi rituale descoperite pe direcții astronomice la Sarmizegetusa Regia
15.2. Ipoteze de lucru
15.3. Considerații antropo-astronomice

Cap. 16. Relații de interdependență între unele dintre sanctuarele terasei sacre de la Sarmizegetusa Regia

Anexă

Bibliografie selectivă