„Închisoarea dacilor”. Construcții necunoscute la Sarmizegetusa Regia (1)
Multe surprize ne mai poate oferi Sarmizegetusa Regia de acum încolo. Nu pentru că a fost cercetată puțin, ci pentru că s-a publicat foarte puțin din ceea ce s-a săpat și pentru că nu se știe mai nimic din ceea ce se știa acum două veacuri despre această cetate – și zău că oamenii din vremurile alea știau multe.
Minerii trimiși de fiscul austriac la începutul sec. al XIX-lea să sape după aur în situl de la Grădiștea Muncelului au căutat să descopere construcții antice, convinși că în vechile clădiri ruinate se ascund comori. Într-o dimineață frumoasă de mai, câțiva dintre ei patrulau în zona fortificației pe care o vedem și astăzi, când au zărit un gol la baza zidului. Era în anul 1804. Rapoartele pe care le-au redactat la fața locului arată că timp de trei săptămâni s-au trudit acei mineri să demonteze zidul de pe ambele părți, ca să afle ce se ascunde sub el. Au găsit o încăpere subterană construită din blocuri de piatră asemănătoare cu cele din zid, frumos prelucrate. Camera era plină cu dărâmături, așa că s-au chinuit să o golească. Au găsit nivelul inferior al „beciului” – așa au numit ei încăperea subterană – și au curățat totul pe o lungime de vreo 7,5 m: cam atât părea să aibă acea construcție. Lățimea ei nu este consemnată, iar adâncimea o va măsura un vizitator al cetății 4 decenii mai târziu: încăperea se „afunda”, la acea vreme, aproape 2 m sub pământ. Nici locul în care s-a găsit „beciul” nu reiese din rapoarte, pentru că nu se dau repere clare, însă lucrurile se vor lămuri niște ani mai târziu.
Zidul cetății
O descoperire foarte interesantă făcută în interiorul construcției i-a uimit atât de tare pe muncitori, încât a rămas în memoria localnicilor. Căci pe lângă mineri, care făceau muncile „calificate”, autoritățile aduseseră la lucru și un număr mare de iobagi din satele învecinate, ca zilieri, pentru muncile cele mai grele. Această descoperire nu se regăsește în rapoartele oficiale (dar e drept că multe rapoarte lipsesc, iar acolo unde s-au păstrat, consemnările sunt extrem de sumare), însă avea să fie povestită 40 de ani mai târziu de sătenii din zonă și transmisă mai departe de câțiva cărturari care au vizitat cetatea pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Ce se descoperise în acel „beci”? Pe lângă multe blocuri de calcar și lespezi de andezit, conform afirmațiilor unor martori, în acea încăpere de sub pământ s-au găsit oseminte umane. Iar ce i-a șocat cel mai mult pe cei ce lucrau la golirea încăperii a fost o tibie umană pe care se aflau lanțuri masive din fier.
În vara anului 1847 avea loc o expediție la ruinele de la Grădiștea Muncelului, la care participau nu mai puțin de 18 cărturari și pasionați de antichități. Trei dintre aceștia au consemnat în scris povestea acestei descoperiri, pe care o știau de la localnici, au identificat la fața locului „beciul” (care, în urma săpăturilor austriecilor, arăta ca o mare groapă căptușită cu pietre), și l-au amplasat pe schițele și planurile redactate de ei la acea vreme. Din toate aceste informații rezultă că încăperea subterană era situată pe locul actualei porți estice a fortificației, iar concluzia celor trei este că acolo s-a aflat în vechime un turn sau/și o închisoare. Este vorba despre Michael Ackner, J.F. Neigebaur și Fodor Andras.
Poarta de est
Multă vreme în dreptul porții de est a existat o mare groapă. Constantin Daicoviciu o desenează pe planul său în 1950 și spune că provine de la săpăturile de la începutul sec. al XIX-lea. Poarta fusese și ea afectată de intervențiile minerilor trimiși de fiscul austriac. Groapa a fost astupată și nivelată abia în anul 1980, în cadrul unor ample lucrări de conservare, iar urmele „închisorii” s-au pierdut cu totul. Tot atunci poarta de est a căpătat o nouă înfățișare – una nu tocmai conformă cu realitatea. Dar asta este o altă poveste…
În apropierea porții se găsesc depozitate mai multe elemente arhitectonice din piatră, ce ar putea proveni de la acea enigmatică structură.
Elemente arhitectonice în apropierea porții de est
Dar ce căuta această „închisoare” sub zid? Greu de dat un răspuns, când datele sunt așa de puține. Construcția putea fi parte a fortificației, poate chiar un turn, sau putea să aparțină unui nivel mai vechi, peste care ulterior s-a construit zidul. Dacă ne gândim că celebrul drum pavat trece pe sub zid, în dreptul porții estice, la o adâncime de peste 2 metri, nu e exclus ca și „beciul” să țină de o etapă mai veche. Dar numai o cercetare arheologică serioasă ar putea face lumină. De altfel, o săpătură recentă în apropierea acesti porți, din anul 2011, a scos la iveală o „groapă austriacă” în care au fost găsite, în cantitate mare, fragmente de țigle și olane, blocuri de calcar și materiale de construcție din fier: oare de la ce construcție proveneau?
Nu știm câtă fabulație și cât adevăr se ascunde în poveștile sătenilor. Dacă informațiile sunt reale, ne putem întreba cine a zăcut în acea închisoare: un prizonier roman? un dac răzvrătit? Cert este că raportările fiscului nu pot fi puse la îndoială, iar acolo cu siguranță a existat o încăpere subterană. A fost un beci? Un turn? O închisoare? Sau altceva? Rămânem cu misterul. Dar și cu speranța că încă foarte multe lucruri se mai pot descoperi la Sarmizegetusa Regia, fie numai prin studierea arhivelor.
Cătușe dacice găsite în zona cetății Piatra Roșie (expoziție temporară la Muzeul din Orăștie)
Investigația completă poate fi citită aici.
Imaginea din cover este ilustrativă și aparține lui Ken Nguyen.
