Decebalus Rex – Dragan fecit
E a doua oară când trec pe lângă el și nu-l observ. Conduc în grabă și mă fură imaginea mănăstrii Mraconia, zidită în malul Dunării, sub o stâncă impresionantă. Nici nu știu că grozăvia e exact acolo, dar mai într-o parte. Ei, dar pentru asta există prieteni: să te tragă de mânecă să îți faci datoria. „Cum, ai ajuns la Cazane și nu l-ai văzut? Două poze, nu mai mult.” Și iată-mă, la întoarcere, „la picioarele” marelui Decebal.
Mănăstirea Mraconia
Povestea uriașului basorelief de pe malul Dunării este destul de bine cunoscută. Miliardarul Iosif Constantin Drăgan, lider al mișcării protocroniste înainte de 1989 (dar și ceva vreme după), a pus ochii pe o stâncă din Ieșelnița, în Cazanele Mici ale Dunării, și a cumpărat-o la începutul anilor ’90. Locul era unul cu semnificație, deoarece pe celălalt mal al Dunării, la sârbi, se află celebra Tabula Traiana, care marchează drumul săpat în stâncă de Traian în cel de-al doilea război împotriva dacilor.
Așadar Drăgan a cumpărat stânca (oare cât o fi costat?) și s-a apucat de treabă. Timp de zece ani au muncit 12 persoane, în condiții foarte grele, pentru a modela chipul regelui Decebal în piatră. Au defrișat, au dinamitat, au sculptat. Basorelieful are 43 m înălțime și 25 m lățime. Au avut ceva probleme cu nasul (care are 7 m lungime și 4 lățime), din pricina instabilității stâncilor, așa că l-au dinamitat și „remodelat”. Lucrarea a fost încheiată în 2004, iar cheltuielile totale s-au ridicat la un milion de euro.
Două lucruri bune trebuie subliniate: 1. Basorelieful este cu adevărat impresionant și a devenit obiectiv turistic; 2. Mai află lumea de Decebal.
Sculptura se inspiră din ansamblul memorial de pe Muntele Rushmore din Dakota de Sud, care înfățișează busturile sculptate în granit a patru președinți americani (Washington, Jefferson, T. Roosevelt și Lincoln), dar este mai înaltă. Depășește ca înălțime și statuia lui Christos din Rio de Janeiro, cu opt metri, și este mai scundă cu doar șase metri decât Statuia Libertăţii. Deci este, cu adevărat, impozantă. Te uiți la ea gură-cască. În plus, măcar așa să mai afle (sau să își amintească) turiștii de o bucățică din istoria noastră, una cât se poate de importantă.
Mount Rushmore (Wikipedia)
Două lucruri mă nedumiresc: 1. Trăsăturile chipului, care nu evocă un dac (așa cum îi știm pe daci de pe Columna lui Traian și din statuaria romană) și rigiditatea nefirească a figurii; 2. Crucea înfiptă în cap.
Sigur că e o operă artistică. Sigur că de gustibus non disputandum. Sigur că ar fi fost mult mai dificil să se redea trăsături realiste. Dar mie fața asta nu îmi evocă un dac. Mustața geometrică, buza subțire, barba care nu seamănă a barbă, ci a fălci – mă rog, nu mai insist. Dar poate nici nu e relevant. Noi știm că e un dac și asta e suficient. Dar e și foarte rigidă figura asta, privește spre Dunăre cu o înțepeneală care mie nu mi-l evocă pe Decebal. Să mai zic de ochii ăia goi, fără pupile, care, spre deosebire de președinții de mai sus (care par vii), îți dau o senzație cam sinistră? Nu mai zic. Crucea înfiptă în creștetul stâncii o fi o încercare de creștinare post-mortem a regelui păgân? N-am idee…
Există totuși o speranță: se pare că basorelieful nu e terminat. Ar mai trebui aproape încă pe atâția bani pentru a ajunge la forma planificată.
Cred că pentru un miliardar nu e mult un milion de euro, eșalonat pe zece ani. La schimb, primește un fel de nemurire, alături de numele marelui rege al dacilor. Incsripția DECEBALUS REX. DRAGAN FECIT e suficientă pentru a-i asigura posteritatea. Căci dacă vrei să mai pomenească lumea de tine peste sute de ani, cea mai bună soluție e să faci ceva în piatră. Se poate păstra chiar milenii.
Apoi, peste sute-mii de ani, inscripția în sine va reprezenta un subiect de cercetare pentru lingviștii viitorului (sau pentru cei intergalactici, dacă vreți), poate chiar subiect de doctorat (dacă va mai exista așa ceva). Care a fost relația dintre Decebal și Drăgan acum multe mii de ani, pe la sfârșitul mileniului al II-lea al Epocii Întunecate? Care a fost resortul acestei forme primitive, rupestre, de exprimare? Dar până atunci, să ne bucurăm că opera există (scorul meu la pro și contra e 2-2, deci e ok). Opriți la Ieșelnița. Dar nu rămâneți acolo, mergeți mai departe, la Dubova. Vă spun cu altă ocazie de ce.
