Scris de Aurora la 10 Gerar 2010

Nu stiu cum a fost pe unde ati fost voi, dar în Tara Dacilor a fost iarna adevarata, cu zapezi uriase, viscol suierator si vulpi zgribulite.

A nins atât de mult si des, de credeam ca cerul întreg se preface în nea, cade pe pamânt, si n-o sa mai fie cer. Asa, pur si simplu: te uiti in sus si nu mai e nimic, totul s-a pravalit pe pamânt.

În noptile geroase, stelele umpleau caldarea cerului pâna în buza ei, încât nu mai era loc de nici un petic gol de cer. Apoi au venit vânturi calde, au luat cu ele toata zapada în doar câteva ore, lasând în urma lor ceturi groase, apoi a nins iar, si iar…

Fagii ninsi si învaluiti in ceata stateau nemiscati de o parte si de alta a drumului dacic, dar era de-ajuns sa tragi putin cu ochiul dupa ce treceai de ei ca sa zaresti armatele de tarabosti ascunse sub scoarta lor…

Drum pavat dacic la Piatra Rosie

Apoi iarna dacica a ramas în urma, cu povestile ei cu tot, si ne-am intors la munca… Ne asteapta un 2010 cu multe lucruri frumoase de înfaptuit

Asfintit la Bosorod

Raft: Tara Dacilor
Vorbe de soi: iarna