Godeanu, muntele zeilor
Scris de Aurora la 6 Faurar 2009
Se dezprimavareaza si ne apuca dorul de duca. Dar pana la inceputul lui martie suntem tintuiti in editura, pentru ca va pregatim niste surprize 
Asa ca, pentru a ne ostoi dorul, ne amintim de locurile prin care am umblat si va aducem si voua o mireasma de tara dacica.
Era anul trecut in ziua de 11 octombrie, una din zilele pe care o sa le uit anevoie. Un varf de toamna in flacari, cu cateva pete de zapada. Am urcat pe Godeanu pornind din incinta sacra a Sarmisegetuzei, pe un traseu de poveste. Sus, a trebuit sa ma inclin putin, poate din smerenie in fata frumusetii fara de seaman ce mi se deschidea inaintea ochilor, poate de teama sa nu dau cu crestetul de podeaua zeilor. Priviti si voi…
Spre Godeanu
Multi sunt cei care zic ca Godeanu este Kogaionul, muntele sfant al dacilor. E cel mai inalt varf din zona, asa ca n-ar fi de mirare sa aiba dreptate.
Toamna de foc
Calea spre nemurire
Pe aici se duceau sufletele dacilor la Zamolxis…
Calator prin nori
O kapnobata la ea acasa 
Bradule!
Bradul – unul din cele mai frumoase cuvinte dacice. Iata si bradul meu solitar, mandru, nemuritor. Celtii il numeau padus, de aici si Valea Padului. Dar pentru noi e mai frumos in Valea Bradului, nu-i asa?
Pajiste de mica
Si m-am intors cu buzunarele pline de mica. Oare la ce foloseau dacii piatra asta sclipitoare, care stim ca inmagazineaza informatie?
Piatra Rosie vazuta de pe Godeanu
Piatra Rosie, locul meu de suflet, un munte al carui varf a fost retezat pentru a i se aseza pe frunte o cetate. Oare cum se chema cetatea asta in vremea dacilor?
Tara Dacilor in asfintit
Stiti cum e un asfintit in locurile astea? Nu pot spune. Pentru asta nu exista cuvinte.
Foto: Norman
Comentarii
2 raspunsuri la “Godeanu, muntele zeilor”
Hai la taifas
Baga de seama: Taifasul trebuie incuviintat, asa ca va dura oleaca pana ce comentariul va fi publicat. Rabda inima si taci, ca n-ai alta ce sa faci :).
Aurora Petan, vataf la Editura Dacica.
Slujba de capetenie: sa iscodesc, sa scriu si sa gandesc aici si acum despre aici si atunci.
Superba aceasta tara, trebuie sa reinviem credinta curata in Dumnezeu, sa ne iubim si sa nu ne parasim tara aceasta minunata deoarece avem o traditie de dus mai departe iar sufletul unui dac nu va muri niciodata. Sunteti unii dintre putinii prieteni pe care ii gasim in aceste vremuri putin tulburi dar ma bucur enorm ca existati si ca ne faceti viata mai frumoasa prin publicarea unor carti extraordinare despre istoria poporului nostru, in special cea referitoare la daci. Am toate cartile pe care le-ati editat, mai putin ultimele doua aparitii pe care le voi achizitiona cat mai curand. Multa putere de munca si multumesc lui Dumnezeu ca existati.
Nu aveti cumva niste poze si de la cetatea Banita?