Povestea Craiului Alb de la Sarmizegetusa Regia

Nevoia de povești a existat dintotdeauna, iar la umbra ruinelor unei cetăți mărețe și enigmatice precum Sarmizegetusa Regia ne-am aștepta să se fi țesut multe istorii fabuloase. Dar nu s-a întâmplat așa. Există o singură poveste, consemnată în anul 1881, care circula între sătenii din zona cetății.

Împrejurimile Sarmizegetusei Regia au rămas nelocuite după plecarea romanilor și doar ciobanii mai treceau pe lângă ruine, mânându-și turmele spre Muncel și Godeanu pe străvechile drumuri și poteci ale dacilor. Pe parcursul secolelor următoare, sătenii din vale au știut mereu despre orașul cel bătrân din pădure, căci însuși numele „Grădiște” desemnează un loc cu ruine. Apoi, de bună seamă, aurul ascuns în pământ, care avea să stârnească atâtea patimi timp de secole, se arăta din când în când celor care îl căutau sau celor care îl zăreau întâmplător.

Cu siguranță zidurile „ciclopice”, blocurile frumos șlefuite și „butoaiele” uriașe de piatră răspândite prin pădurea de pe Dealul Grădiștii au stârnit imaginația localnicilor. Se vor fi întrebat cum a arătat acea cetate, cine a construit-o și a cârmuit-o, când și de ce tocmai acolo, în mijlocul pădurii. Răspunsul însă nu l-au putut primi până când primii cărturari au început să se intereseze de ea, pe la începutul sec. al XIX-lea. Atunci s-a răspândit ideea că acolo, în inima muntelui, a fost ultimul loc de refugiu al lui Decebal.

În 1881 Téglás István și Téglás Gábor, doi frați cărturari, pasionați de antichități, au făcut o excursie la ruinele cetății. Un bătrân român din zonă, ce le servea de călăuză, întrebat ce știe despre istoria acelei cetăți, le-a spus o poveste, pe care István a consemnat-o în scris. Manuscrisul a fost publicat însă abia în 2005, în limba maghiară, de către urmașul său, profesorul și arheologul clujean Bajusz István.

Personajele poveștii sunt Craiul Alb și Craiul Negru, dușmani de moarte din pricini pe care nu le cunoaștem. Craiul Negru voia să îi ia viața Craiului Alb, care a fost nevoit să fugă și s-a retras în munți. Și-a găsit adăpost acolo, la Grădiștea Muncelului, unde s-a ascuns cu toate comorile sale, cu vitele și cu cei 30.000 de supuși ai săi. Partea cea mai ciudată a poveștii vine acum: când s-a refugiat, craiul a uitat să ia cu el și o sită, obiect foarte prețios, după cum reiese din poveste, și prin urmare nu avea cu ce să își cearnă făina. A trimis un sol la sora sa, ca să ceară împrumut o sită. Pe sora regelui o chema, cum altfel, Maria Terezia… Aceasta nu avea decât o singură sită și se pare că ținea tare mult la ea. Totuși i-a împrumutat-o fratelui ei, care nu i-a mai restituit-o. Supărată, sora regelui s-a dus la Craiul Negru și i-a dezvăluit locul în care se afla Craiul Alb. Craiul Negru a pornit cu oaste mare, însă nu l-a mai găsit pe rivalul său în viață, căci Craiul Alb își tăiase gâtul împreună cu toți cei 30.000 de supuși ai săi.

Este o poveste stranie, care amestecă elemente din istoria recentă (împărăteasa Maria Theresia) cu interpretări livrești ale evenimentelor antice, care circulau încă de la începutul sec. al XIX-lea (refugiul în munți al unei căpetenii, trădarea, sinuciderea), dar și cu neașteptate elemente etnografice (motivul trădării este o banală sită de făină – în fapt nerespectarea unei promisiuni, nerestituirea unui împrumut). Numele celor doi împărați sunt simbolice: Craiul Negru este personajul negativ, care vrea să îl ucidă pe Craiul Alb. Totuși, este posibilă o legătură între numele celui din urmă și toponimele locale din preajma cetății: cele două cursuri de apă care mărginesc Dealul Grădiștii se numeau Râul Alb și Pârâul Alb (azi Valea Albă, respectiv Valea Godeanului), iar fețele muntoase care străjuiesc Valea Albă dinspre nord se numesc Fețele Albe și adăpostesc cea mai importantă și luxoasă așezare civilă dacică din preajma capitalei regatului.

Ideea cetății de refugiu de la Grădiștea Muncelului era răspândită între cărturarii secolului al XIX-lea. Nu se putea concepe, la acea vreme, că în acel loc atât de greu accesibil ar fi fost chiar capitala lui Decebal. În plus, era un lucru bine stabilit că ruinele Sarmizegetusei Regia se aflau sub cele ale Sarmizegetusei romane. Abia în perioada interbelică se va afirma, pentru prima oară, că Sarmizegetusa Regia se află la Grădiștea Muncelului, nu în Țara Hațegului. Prin urmare, povestea regelui refugiat în munți are toate șansele să fie o transpunere a acestei interpretări culte: imaginea lui Decebal, regele cel bun, Craiul Alb, care, după ce își pierde capitala, se ascunde în munți. Nici ideea regelui trădat nu e una nouă. Despre trădarea unor căpetenii din oastea lui Decebal deja se știa, din interpretarea scenelor de pe Columna lui Traian. Despre trădarea lui Bicilis, care a dezvăluit locul tezaurului ascuns în albia râului Sargeția, de asemenea se știa, de la Dio Cassius. Sinuciderea lui Decebal și a altor căpetenii se putea descifra tot de pe Columna lui Traian și din scrierile antice. Chiar și despre existența unei surori a lui Decebal ne vorbește Dio Cassius. Astfel că toate aceste elemente, transpuse în poveste, ar putea reprezenta o tradiție recentă, care a fost răspândită în rândul maselor de către cărturari. E greu de imaginat că povestea ar fi mai veche, transmisă peste secole, pentru că ea oglindește o interpretare istorică (eronată) din sec. al XIX-lea; știm astăzi că Sarmizegetusa Regia nu a fost ultimul refugiu al lui Decebal, ci chiar capitala acestuia.

Este surprinzător faptul că împărătesei Maria Theresia i se atribuie un frate ascuns în munți, dar acest lucru poate ilustra doar ignoranța oamenilor simpli, cărora le era străin faptul că împărăteasa a avut doar surori, spre marea mâhnire a tatălui său. Numărul de 30.000 de supuși ai Craiului Alb arată cât de impresionați erau sătenii de întinderea acelor ruine și cartiere terasate.

Poveștile despre Sarmizegetusa Regia nu au proliferat. Totuși, în vremurile recente, nevoia turiștilor de fantastic, de lucruri ieșite din comun, i-a determinat pe unii oameni ai zonei să inventeze istorii. Cetatea regală este extraordinară și fără aceste povești. O putem privi prin lentile colorate, prin jocuri de oglinzi, sau cu ochii limpezi. E alegerea fiecăruia.

_______________________

Traducerea textului din maghiară:

Craiul Negru a vrut să-l omoare pe Craiul Alb, dar Craiul Alb s-a ascuns aici cu toate comorile, vitele şi 30.000 de slugi. Însă când s-a refugiat, a uitat să aducă cu el și o sită, şi pentru că nu avea cu ce să cearnă făina de mălai, a trimis un sol la sora sa, Maria Terezia, și a cerut împrumut o sită. Împăratul nu a mai restituit sita, iar Maria Terezia s-a supărat pe el,  deoarece nu avea decât una singură. Ea s-a dus la Craiul Negru şi i-a spus unde se află Craiul Alb. Craiul Negru a pornit cu o oaste mare. Aflând acest lucru, Craiul Alb şi cele 30.000 de slugi și-au tăiat gâturile. 

Textul original în maghiară este publicat în: Bajusz István, Téglás István jegyzetei. I. Régészeti feljegyzések (Însemnarile lui Teglas Istvan. Notițe arheologice), Cluj- Napoca, 2005, I/1, p. 161.