Sarmizegetusa: aventurile unui cuvânt (1)
Doi autori antici1 consemnează complicatul și exoticul (pentru greci și romani) nume al capitalei dacilor: Dio Cassius și Ptolemeu. Pasajul din Dio are o poveste palpitantă, de film, un fel de Numele Trandafirului cu aventuri care se întind pe câteva secole.
Se întâmpla pe la sfârșitul primei campanii a lui Traian, când Decebal, văzând că romanii se apropie de capitală, trimite soli pileați la împărat și cere pace. Traian stabilește condițiile, care sunt acceptate de Decebal, apoi trimite solie la Senat ca să consfințească pacea. După ce rezolvă toate chestiunile astea, Traian lasă o garnizoană2 la Sarmizegetusa și se întoarce în Italia. Aici este pomenit numele capitalei lui Decebal. Pasajul se afla în cartea 68 a Istoriei Romane a lui Dio Cassius, scrisă în sec. al III-lea d.Hr.
Trece vremea, Istoria lui Dio e copiată și transmisă generațiilor următoare, unii fac rezumate, alții citează pasaje, dar multe bucăți din vasta lucrare se pierd. Între cărțile care nu au mai ajuns până la noi se numără și cartea 68. Totuși, șansa a făcut ca pasajul cu numele Sarmizegetusei să fie recuperat, după un lung șir de întâmplări.
Cândva pe la începutul sec. al XII-lea, un cărturat pe nume Zonaras, secretar al împăratului Alexis I Comnenul, s-a retras la mănăstirea Athos ca să redacteze o istorie a lumii de la Facere până la moartea lui Alexis. A folosit copios Istoria lui Dio Cassius și am fi găsit în această istorie a lumii și pierduta carte 68, dacă Zonaras nu s-ar fi oprit la epoca lui Domițian cu preluările din Dio, adică fix la cartea 67. Ceea ce înseamnă că nu avea capitolele următoare, probabil deja pierdute la acea vreme. Pentru a compensa, de la cartea 68 încolo s-a folosit de niște rezumate făcute cu un secol înainte de un călugăr de la Constantinopol, pe nume Xiphilinus.
Mergând înapoi pe firul poveștii, aflăm că Xiphilinus primise ordin de la împăratul Mihail Ducas să facă un rezumat al cărților 36-80 din Istoria lui Dio Cassius. Asta se întâmpla în a doua jumătate a sec. al XI-lea. La acea vreme, bucata despre războaiele lui Traian cu dacii încă exista. Atâta doar că Xiphilinus a abreviat-o binișor, iar la „tăiere” a căzut și numele Sarmizegetusei. Era cu siguranță un nume greu și de scris, și de pronunțat. Deci nici la el, nici la Zonaras nu mai e pomenit anticul oraș al dacilor. După Xiphilinus cartea 68 se pierde și pierdută rămâne.
Dar căile istoriei sunt mai întortocheate și mai neașteptate decât am crede. Să ne întoarcem cu un veac și mai în urmă, în sec. al X-lea, când, la curtea împăratului Constantin Porfirogenetul fusese realizată o mare enciclopedie cu pasaje din numeroși autori antici, grupate pe teme. Aceasta conținea și un capitol cu extrase despre solii și ambasade, între care era citat și textul lui Dio despre solia dacilor trimisă la Traian. La vremea aceea cartea 68 încă exista. Numai că și acest capitol despre solii s-a pierdut în secolele următoare, împreună cu mare parte a enciclopediei. Dar nu definitiv…
În perioada renascentistă s-a recuperat o mică parte din enciclopedie. Între capitolele regăsite este și cel cu soliile, care a fost redescoperit la începutul sec. al XVI-lea, când un manuscris al lui a ajuns în posesia unui cărturar spaniol pe nume Juan Páez de Castro. Nu se știe cum a dat de el, dar în 1515 manuscrisul era în mâinile lui. Mare iubitor de manuscrise și cărți rare, de Castro îi propune regelui Filip al II-lea al Spaniei înființarea unei mari biblioteci la mănăstirea Escurial, lucru care se și întâmplă. Manuscrisul este păstrat acolo până în 1671, când mănăstirea ia foc și o mare parte a bibliotecii e distrusă. Între pierderi se numără și valorosul text despre ambasade.
Din fericire, între timp manuscrisul fusese copiat, iar textul tipărit. Prima ediție îi aparține lui Fulvio Orsini și este din anul 1582. Urmează o ediție în limba latină, a lui Leunclavius, zece ani mai târziu. Așa se face că pasajul pierdut din Dio a fost recuperat și salvat, împreună cu numele Sarmizegetusei.
_______
1 Toponimul Sarmizegetusa este atestat și la Ulpian (Digestae), în Tabula Peutingeriana și la Geograful din Ravenna (ultimele două în forme corupte), însă în aceste cazuri desemenază colonia romană.
2 Textul este tradus și interpretat în mai multe feluri: „garnizoană”, „legiune”, „castru”. Chiar și cu privire la toponimul Sarmizegetusa au fost discuții aprinse: unii susțin că Dio se referă la capitala lui Decebal (singura care exista în vremea războaielor cu dacii), alții că e vorba de colonia romană (singura care exista la vremea în care scria Dio).
Foto: Excerpta Ursiniana (ediția Fulvio Orsini, 1582), pasajul din Istoria Romană a lui Dio Cassius în care apare numele Sarmizegetusei (grafiat Zermigezethusa).
