Lerui ler – o ipoteza etimologica
Scris de Aurora la 12 Gerar 2010
A trecut vremea lui Lerui ler, dar nu strica sa ne întrebam, chiar si în ianuarie, ce vorbe sunt astea, de unde vin si ce or însemna. Cititi în revista Sarmis un articol pe aceasta tema, publicat în anul 2005 în revista Limba Româna a Academiei Române. Dar sa nu credeti ca a trecut usor aceasta „blasfemie” de referentii Academiei. Articolul a avut doi referenti, pe Alexandru Mares si pe Gheorghe Chivu. Cel dintâi a dat unda verde pentru publicare, celalalt a zis „nu, nu se poate publica”. Si fiind scorul egal, s-a apelat la un al treilea referent, în persoana regretatului Theodor Hristea. Care a zis „da”.
AICI articolul.
Comentarii
Un raspuns la “Lerui ler – o ipoteza etimologica”
Hai la taifas
Baga de seama: Taifasul trebuie incuviintat, asa ca va dura oleaca pana ce comentariul va fi publicat. Rabda inima si taci, ca n-ai alta ce sa faci :).
Aurora Petan, vataf la Editura Dacica.
Slujba de capetenie: sa iscodesc, sa scriu si sa gandesc aici si acum despre aici si atunci.
O anume varietate de muschi ( Polytrichum perigoniale ) poarta numele popular de “jabie”. Dupa DER ( Al. Cioranescu ), numele provine din sl. “zablija” ( = de broasca ).
In engleza, insa, aceeasi planta se numeste “dense haircap moss”.
In araba, “zabb” = par mare, des; akkadianul “zabbu” – par de animal, provenind dintr-o radacina afroasiatica insemnand “par” sau “lana”. Sa fie si “jabie” un cuvant non-IE, precum latinul “lilium” ?
In acest caz, sa aiba aceeasi origine si lat. “juba” ?