Cu TAF-ul în Sarmizegetusa Regia

Recentul scandal al lucrărilor de tăiere și extragere a unor arbori din situl Sarmizegetusa Regia cu mijloace și metode inadecvate pentru un sit UNESCO a evidențiat, încă o dată, incompetența administrației sitului, dublată de o lipsă de caracter a celor vinovați care, prinși asupra faptului, au mințit și i-au defăimat pe cei care au descoperit neregulile. Aș fi vrut să nu am ocazia să scriu un text precum cel de mai jos. Sper să fie ultimul legat de această adminsitrație a sitului UNESCO.

„Va fi ca pe vremea dacilor”

La începutul anului 2018, imediat după sărbători, presa hunedoreană venea cu o știre-șoc: Consiliul Județean Hunedoara intenționa să înlăture în următorii ani toată pădurea de pe situl UNESCO Sarmizegetusa Regia, care are o suprafața de cca 18 ha.

„Acum 2.000 de ani zona nu era împădurită. Monumentul va arăta aşa cum a fost în acea perioadă, dar la nivelul la care este acum. Nu vor fi replantări, nu vrem să împingem altor generaţii problemele pe care le avem”. Sorin Vasilescu, vicepreşedinte al CJ Hunedoara, Adevărul, 11.01.2018.

„Consiliul Judeţean Hunedoara doreşte ca întreaga suprafaţă de aproximativ 18 hectare ocupată de vestigiile antice de la Sarmizegetusa Regia (cele descoperite până acum) să nu mai fie ocupată de pădure. Tăierea a doar 100 de arbori, aprobată anii trecuţi, dar încă neexecutată, nu rezolvă problema”. Glasul HD, 09.01.2018.

Vestea stupefiantă a stârnit multe comentarii din partea internauților, dar s-a stins repede. Oricum, pentru obținerea avizelor se prevedea un interval de timp de cel puțin un an, așa că în primă fază urmau să fie tăiați doar cca 100 de fagi bolnavi, marcați deja, care erau considerați periculoși: puteau oricând să cadă și să rănească pe cineva sau să afecteze monumentul.

Pe Dealul Grădiștii de mii de ani a existat pădure. Dacii și-au ales acel loc pentru a-și construi capitala pe la mijlocul sec. I î.Hr. și au amenajat pe deal o serie de terase, pe care au amplasat gospodării, ateliere, temple. Cu siguranță de pe aceste suprafețe pădurea a fost înlăturată. Probabil s-au făcut tăieri și în alte puncte ale sitului, pentru a se facilita vizibilitatea în anumite direcții. E de presupus că zona centrală, unde se concentrează monumentele din piatră, era și ea lipsită de pădure (dar nu de copaci izolați sau în mici pâlcuri, care ofereau umbră și valoare estetică). Însă în restul așezării, pădurea trebuie să fi existat, între cartiere, pe marginile acestora, pe versanți și pe văile torentelor, peste tot unde omul nu avea nevoie de teren gol. Pădurea este deosebit de importantă pentru o comunitate montană. Ea oferă adăpost, hrană, echilibru, conexiune cu lumea nevăzută.

Pe de altă parte, chiar dacă zona centrală era lipsită de pădure în vremea dacilor, ar fi o greșeală să ne imaginăm că ar putea funcționa la fel și azi. Acum 2000 de ani, acolo exista o cetate vie, funcțională. Terasele erau protejate de ziduri de susținere, din piatră, exista o întreagă rețea de conducte și canale care drenau apele de pe terase, o infrastructură ingenioasă ținea în funcțiune toată așezarea. Acestea nu mai există acum. Să tai toată pădurea de pe terase înseamnă să condamni la distrugere sigură acest sit, care astăzi nu are altă protecție. Nivelul pânzei freatice va crește în absența arborilor, terasele o vor lua la vale fără rădăcinile care să le ancoreze. Doar cu un proiect foarte bine gândit, realizat cu specialiști din mai mutle domenii, care să presupună consolidarea întregului grup central de terase și asigurarea drenajelor, s-ar putea înlătura arborii fără riscuri pentru sit.

„Nu tăiem decât dacă pământul îngheață bocnă”

Să ne întoarcem la cei 100 de fagi care urmau să fie tăiați în aceasă iarnă. Se pare că erau marcați de ceva vreme și se aștepta momentul propice pentru tăierea lor, adică un îngheț bocnă al solului, pentru ca utilajele să nu afecteze situl. Iată ce declara vicepreședintele Consiliului Județean Hunedoara în data de 9 ianuarie:

Operaţiunea de extragere a 100 de arbori periculoşi din incinta Sarmizegetusei Regia mai trebuie să aştepte. Solul nu a îngheţat, iar pe un sol moale, arheologii nu sunt de acord să fie doborâţi arbori bătrâni şi de 300 de ani, chiar dacă fiecare copac este doborât „pe bucăţi”. „Am fost recent în zonă. Era zăpadă de 10-15 centimetri iar sub stratul de nea pământul era moale. De atunci şi până acum vremea chiar s-a mai încălzit în zonă aşa că, deocamdată, nu ne putem apuca de lucrare”, spune vicepreşedintele CJ Hunedoara, Sorin Adrian Vasilescu. În cazul în care pământul nu îngheaţă bocnă până în aprilie, cei aproximativ 100 de copaci marcaţi pentru tăiere încă din 2016 vor mai trebui să aştepte până-n iarna viitoare. Glasul HD, 9 ianuarie 2018.

Zilele calde au continuat până spre mijlocul lunii ianuarie, când a nins, însă solul nu a înghețat decât superficial timp de două sau trei zile. În data de 17 ianuarie se anunța că pe 22 se închide situl pentru o lună și încep lucrările. Ceea ce s-a și întâmplat. Temperaturile ridicate s-au menținut până în februarie.

Au fost scoși 80 de fagi din cei 103 marcați. Ceilalți nu puteau fi tăiați fără să pericliteze monumentele și trebuiau găsite soluții adecvate. Lucrările s-au oprit în data de 1 februarie. Într-o declarație de presă, V. Brylynskei, angajat al administrației sitului, declara că utilajele nu au mai intrat în sit în ultimele 5 zile înainte de data de 1 februarie, din pricina solului moale. Deci, conform lui, între 22 ianuarie și 27 ianuarie fuseseră scoși toți cei 80 de fagi.

Ochiul zeului

Mi-aduc aminte de un curs pasionant, din vremea în care studiam limbile clasice la Universitatea din București. Învățam despre latina vulgară și, la un moment dat, am analizat în clasă o inscripție a unui tată care scrisese cu greșeli pe piatra de mormânt a fiicei lui. Textul de pe piatră era un avertisment pentru potențialii profanatori ai mormântului:

Fossor, uide, ne fodias, deus magnu oclu abet, uide, et tu filios abes.

Săpătorule, ai grijă, nu săpa, zeul are un ochi mare, ai grijă, ai și tu ai copii.

Imaginea aceasta, amuzantă și gravă în același timp, a zeului care se uită mereu la noi cu un (singur) ochi mare, mi-a revenit în minte, după atâția ani, în data de 1 februarie a acestui an.

Alertați de articolele din presă care anunțau planul de eliminare a întregii păduri, câțiva reprezentanți ai asociației Agent Green aflați în zonă au mers în prima zi a lunii februarie la Sarmizegetusa Regia, să vadă ce și cum se taie în această etapă. Au încercat să urce în sit, dar nu li s-a permis. Era interdicție totală, nimeni nu avea voie să vadă ce se întâmplă acolo. Au coborât din sit arheologul Cătălin Cristescu, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva și Vladimir Brylynskei, reprezentantul Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice, cu care au stat de vorbă. Discuțiile despre scoaterea întregii păduri din fondul forestier au încins spiritele. Deși insista că nu se va defrișa, Brylynskei s-a contrazis când a afirmat tranșant:

Viitorul Sarmizegetusei Regia nu va fi unul cu copaci pe el. (Video „Dezastru în situl UNESCO Sarmizegetusa Regia, Agent Green, min. 01:57)

La plecare, vrând să vadă totuși ce se întâmplă în sit, echipa Agent Green a luat câteva cadre aeriene cu drona. Ochiul mare al zeului a vegheat și de data asta. Când au văzut imaginile, membrii echipei s-au îngrozit.

Au venit la mine îndrumați de o cunoștință comună. Sunt destui cei care știu că mă ocup de mulți ani de acest sit și că am un doctorat în istorie despre Sarmizegetusa Regia. M-au rugat să mă uit pe imagini și să îmi spun părerea.

În prima clipă nu am priceput ce văd. Un fel de arbore al morții, negru, ramificat, își întindea brațele în toată incinta fortificată. Erau urmele adânci lăsate de un utilaj greu, în solul moale, îmbibat cu apă. Utilajul făcuse numeroase drumuri prin poarta cetății, târâse după el, pe rând, zeci de bucăți de trunchiuri, fiecare de câteva tone, iar zona de intrare în monumentul UNESCO devenise de nerecunoscut. TAF-ul urcase pe toate cele 5 terase dispuse în trepte, până pe acropola cetății. Pentru cei mai puțin familiarizați, iată cum arată interiorul fortificației, cu cele cinci terase ale sale:

Nu erau urmele unui utilaj ce s-a deplasat pe solul înghețat bocnă, așa cum afirmau oficialii că se va întâmpla. Erau urmele unui masacru. În imagini se vedea cu claritate un fag proaspăt tăiat, doborât peste zid, pe latura nordică a fortificației, și urmele încă unui fag prăbușit pe zid aproape de intrarea în cetate, dar care fusese scos între timp. În zona sacră, tractorul forestier făcuse ture printre temple, trăgând buștenii pe suprafața unuia dintre acestea.

Am decis să facem un comunicat de presă comun (Agent Green & Fundația Dacica), prin care să asemnalăm ce se întâmplă și să încercăm să oprim masacrarea sitului. A durat câteva zile până au ajuns băieții acasă, au montat filmul, am scris împreună textul și i-am dat drumul.

Reacțiile oficialităților au fost stupefiante. Prinși asupra faptului, în loc să își asume cele întâmplate, au utilizat tot arsenalul tipic oamenilor cu conștiința adormită: minciuni, dezinformare, atacuri la adresa celor două ONG-uri, atacuri la adresa mea și a lui Gabriel Păun, liderul Agent Green. A avut loc și o conferință de presă în sit, în data de 12 februarie, la care au participat, din partea oficialităților, aceiași V. Brylynskei și C. Cristescu, ale căror spuse au fost girate de prof. dr. Gelu Florea, responsabilul științific al sitului. Nimeni din partea Ministerului Culturii, nimeni din partea Romsilva, nici un responsabil din partea CJ (Brylynskei este doar un angajat cu studii medii). Cu această ocazie presa locală a preluat punctul de vedere oficial, care a fost favorizat și de ninsorile abundente care acoperiseră toate urmele în sit la acea dată. Unele publicații/ posturi s-au dovedit echidistante, cerându-mi și mie un punct de vedere (Info HD/Replica HD). Și pentru că aceste neadevăruri au fost girate și de nume cu prestanță, care le-a dat credibilitate, mă văd nevoită să răspund aici și să aduc lămuriri.

TAF-ul

Folosirea tractoarelor grele forestiere într-un sit UNESCO ar fi probabil greu de imaginat în altă țară. La noi, conform declarațiilor lui V. Brylynskei, Ministerul Culturii a aprobat utilizarea acestui utilaj în sit, prin două dintre comisiile sale – cea de arheologie și cea a monumentelor istorice.

V. Brylynskei: „Da, s-a trecut cu TAF-ul. A fost aprobat de către Ministerul Culturii prin avizele Comisiei Naţionale de Arheologie şi Comisiei Naţionale a Monumentelor să se circule aici sub supraveghere arheologică. Ceea ce s-a şi făcut.„ Mesagerul Hunedorean, 12.02.2018.

Alternativele probabil sunt costisitoare (helicopter cu cargo extern, transport pe cablu), însă Consiliul Județean s-a angajat să obțină fonduri când a cerut să administreze acest sit, acum 5 ani. Nu s-a ținut de cuvânt până acum. Pentru aceste lucrări nu a plătit nici un ban, au fost făcute de Romsilva în regie proprie, cu metodele folosite într-o pădure obișnuită. Singura măsură suplimentară a fost cea a unei supravegheri arheologice, asigurată de Cătălin Cristescu. Însă un arheolog trimis să supravegheze lucrările unui TAF care calcă totul sub roți cu tonajul său e ca un negociator trimis pe front în bătaia gloanțelor. În acest caz, responsabilitatea este a celor care au aprobat folosirea utilajului.

Pentru prof. Gelu Florea nu e o problemă că s-a lucrat cu TAF-ul, deoarece, spune el, astfel de mașini au mai intrat în sit începând cu anul 1950. Nu mi se pare un argument valid. Atunci au intrat în sit și betoniere, și buldozere, și basculante, s-a lucrat ca pe orice șantier comunist, iar situl a fost foarte grav afectat: e în regulă dacă aceste lucruri s-ar repeta acum? Nu mai suntem în 1950, suntem în 2018, iar între timp Sarmizegetusa Regia a devenit parte a Patrimoniului Mondial.

Făcând totuși o concesie și admițând că nu se puteau extrage arborii decât cu TAF-ul, se pune întrebarea în ce condiții poate fi folosit acest utilaj monstruos într-un sit arheologic. Răspunsul a fost dat mai sus de către vicepreședintele CJ Hunedoara: în condiții de sol înghețat bocnă. Cum s-a procedat în realitate? Fără nici o îndoială, utilajele au intrat în sit zile la rând pe solul moale, îmbibat cu apă. Probabil că întreaga perioadă de 10 zile, între 22 ianuarie și 1 februarie, s-a lucrat în aceste condiții. Temperaturile ajunseseră, la 1 februarie, la 13 grade Celsius în Grădiștea de Munte. La altitudinea la care se află situl erau câteva grade mai puțin, însă tot mult peste temperatura necesară.

Prima miniciună. Reprezentanții CJ și arheologii nu și-au respectat angajamentul. Nu au așteptat înghețarea solului și au permis intrarea utilajului în sit. Prinși asupra faptului, au susținut că solul era înghețat în zilele în care a lucrat utilajul.

Gelu Florea: De data aceasta s-a circulat pe un sol îngheţat, iar urmele lăsate au fost superficiale, nu au deranjat cu nimic stratul arheologic. S-a circulat doar când solul a fost îngheţat.  Glasul HD, 13.02.2018.

Arheologul care a supravegheat lucrările silvice din situl cetăţii, Cătălin Cristescu, a mai spus că s-a intrat cu utilajul în sit doar în zilele în care solul era îngheţat, în rest, acest lucru nu a fost permis. Mesagerul Hunedorean, 12.02.2018.

Locuiesc permanent la o distanță de cca 45 km (pe șosea) depărtare de Sarmizegetusa Regia, în munți, la o altitudine similară cu cea de la poalele Dealului Grădiștii. Știu cum a fost vremea în zona cetăților în fiecare zi. Toți locuitorii din zonă știu că a fost o iarnă caldă, iar pământul nu a înghețat decât 2-3 zile, pe la mijlocul lunii, și doar superficial (o pojghiță de câțiva centimetri grosime). Specialiștii în lucrări silvice susțin că pentru ca TAF-ul să poată circula fără să afecteze solul, acesta trebuie să fie înghețat bocnă până la adâncimea de 20-25 cm. Acest lucru nu se poate întâmpla decât după cel puțin trei zile consecutive cu temperaturi minime de -20/-25 grade. Dar o asemenea temperatură nu a existat în nici o zi aici în luna ianuarie. Arhivele cu starea vremii în Grădiștea de Munte arată clar acest lucru, chiar dacă pentru altitudinea la care se află cetatea trebuie să mai scădem 3-4 grade. Oricum imaginile arată clar făgașele adânci, care nu ar fi luat naștere dacă solul ar fi fost înghețat.

A doua minciună. Conștienți totuși că era cald în ziua în care Agent Green a fost la Sarmizegetusa, oficialii au venit cu o a doua minciună: aceea că TAF-ul nu intrase în sit în ultimele 5 zile înaintea filmării, din pricina temperaturilor ridicate. Adică ar fi scos toți cei 80 de fagi în 5 zile, între 22 și 27 ianuarie.

V. Brylynskei: Acele imagini hidoase au fost surprinse la 5 zile după ce s-a circulat cu utilajele. Apoi vremea s-a încălzit şi zăpada s-a topit mai întâi pe urmele făcute. Glasul HD, 13.02.2018.

Ceea ce Brylynskei nu știe și află abia acum este că Agent Green a filmat două zile la rând, pe 1 și pe 2 februarie. Pentru că în prima zi a fost soare și umbrele copacilor încărcau imaginea, tinerii s-au dus și a doua zi, pe vreme cu nori, și au mai filmat o dată. Pentru montajul făcut public s-au ales preponderent imagini din 2 februarie, care erau mai bune. În imaginile din 1 februarie, nedifuzate, TAF-ul este în mijlocul sitului, în plină acțiune, cum probabil a fost în fiecare zi. În imaginile din 2 februarie, TAF-ul este în parcare (probabil ca urmare a discuțiilor din ziua anterioară). Convins că nu știm ce s-a întâmplat în ziua anterioară, Brylynskei a ticluit minciuna că utilajul nu a mai circulat de 5 zile. Deus magnu oclu abet…

Imaginile aeriene arată făgașe foarte adânci, care taie solul. Cei ce se pricep la astfel de lucrări susțin că greutatea TAF-ului este de cel puțin 7,5 tone, trunchiurile au până la 8 tone, iar la acest total se mai adaugă cca 3-4 tone din efortul TAF-ului, care derapează pe sol moale și pe teren înclinat, cum sunt taluzurile înalte de câțiva metri dintre terasele cetății. În aceste condiții, șanțurile formate ajung la o adâncime de 40 cm. Nivelul arheologic începe la o adâncime nu mai mare de 10-15 cm. Prin urmare, este evident că stratul arheologic a fost afectat.

V. Brylynskei: Nici un centimetru de strat arheologic nu a fost distrus. Mesagerul Hunedorean, 11.02.2018.

A treia minciună. Conform unei declarații a reprezentanților Consiliului Județean, în sit era strat de zăpadă suficient de gros, astfel încât traseul turistic să nu fie afectat. În realitate, intrarea în monumentul UNESCO, prin Poarta de Vest, s-a transformat într-un câmp de noroaie adânci.

CJ Hunedoara: În sit există un strat suficient de zăpadă astfel încât să nu fie afectată principala cale de acces de pe traseul turistic. Adevărul, 08.02.2018.

Vedeți mai jos cum artată principala cale de acces, prin Poarta de Vest.

Afirmația că stratul arheologic nu a fost afectat, făcută de arheologi, nu are valoare în această situație, deoarece se bazează pe o minciună. Solul nu a fost înghețat, iar TAF-ul a intrat în pământ până la adâncimea de cel puțin 40 de cm. Faptul că a trecut pe traseele pe care au mai umblat utilaje acum câteva decenii, așa cum afirmă Gelu Florea, nu exclude stricăciuni aduse sitului, din contră, poate adăuga unele noi la cele din deceniile trecute. Am să arăt doar că pe cea mai înaltă terasă, acolo unde scanarea LiDAR a pus în evidență urmele unei clădiri cu baza pătrată, cu latura de 10,5 m, TAF-ul a trecut chiar peste acea bază de clădire. Știu că echipa oficială nu recunoaște existența acestui vestigiu, însă acum câțiva ani a găsit în săpătură resturile ei răvășite (blocuri de calcar incendiate, feronerie de la o suprastructură din lemn etc.). Tot pe terasa I, pe unde s-a plimbat TAF-ul, săpăturile de la începutul sec. al XIX-lea au adus la lumină oseminte umane.

Utilajul a trecut peste mai multe zone sensibile din interiorul fortificației (cisterna de pe terasa IV, de exemplu), precum și peste zone despre care încă nu știm nimic din punct de vedere arheologic.

În zona sacră, TAF-ul a făcut mai puține drumuri, pentru că au fost scoși doar câțiva fagi de pe terasa IX și din marginea nordică a terasei XI. Traiectoria sa printre temple este foarte clară. În zona templului mare circular, utilajul a trecut cu tonajul său și cu cel al bușteanului pe care îl căra peste platforma rectangulară de calcar de lângă acest monument, care nu era vizibilă, fiind acoperită de un strat subțire de zăpadă. Putea fi ocolită. Desigur, e posibil să nu fi pățit nimic, dar asta nu scuză neglijența.

În zona templului mic de calcar, TAF-ul a târât un arbore pe suprafața acestui templu, pe sfertul său nord-estic, inclusiv peste o plintă. Oficialii au declarat că taful nu a trecut peste templu, ci doar niște crengi au atins zăpada. Urmele adânci arată că nu e vorba de crengi, ci de un buștean foarte gros. S-a mai spus că acea plintă este o replică din 1980. În opinia mea, nu are importanță de când este: nu s-a trecut doar pe acea plintă, ci pe toată suprafața acelui colț de templu, care este totuși dacic, nu comunist. Iar pentru ca lucrurile să fie și mai clare: chiar în acel colț sunt depozitate elementele originale ale templului, plintele de calcar dacice, scoase de la locul lor în 1980 și vizibile sub zăpadă în fotografia de mai jos.

Doborârea arborilor pe ziduri

Cel puțin doi fagi au fost doborâți pe ziduri când au fost tăiați: unul pe latura nordică, celălalt pe latura sudică a fortificației. Cred însă că se putea găsi o soluție în ambele cazuri, o altă traiectorie sau o altă metodă. Consiliul Județean ar fi vrut să aducă alpiniști utilitari, care să taie copacii de sus în jos, însă au considerat că e prea costisitor (4000 euro/copac; este de verificat dacă această sumă e veridică). Cum oricum nu plătise nimic pentru aceste lucrări (făcute în regie proprie de Romsilva), era prea mult să scoată niște bani din buzunar pentru a asigura protecția sitului.

A patra minciună. Imediat după lansarea comunicatului nostru, V. Brylynskei a ieșit cu următoarea declarație: copacii nu au fost doborâți în timpul tăierilor, ci au căzut singuri înainte:

Vestigiile nu au fost afectate de tăieri. Copacii prăbuşiţi peste zid au căzut înainte de începutul acţiunilor de extragere, nu în timpul tăierilor. Adevărul, 08.02.2018.

Minciuna era evidentă. Arborele fusese proaspăt tăiat la nivelul solului, picase peste stratul de zăpadă care acopera solul și zidul, iar rumegușul arăta clar că fusese tăiat după ultima ninsoare – poate chiar în acea zi sau cu o zi înainte.

Minciuna era așa de grosolană, că foarte puțini l-au crezut. Era nevoie de ceva mai credibil. După câteva zile, arheologul Cătălin Cristescu, care a supravegheat lucrările, recunoaște că fagul fusese tăiat și, implicit, că Brylynskei mințise. Dar arheologul trebuia cumva să se disculpe, deoarece el supraveghease lucrările, așa că a înlocuit o minciună cu alta.

A cincea minciună. Așadar, Cristescu a venit cu explicația că copacul nu s-a prăbușit pe zid, ci doar „a căzut în direcția zidului”, iar niște crengi „s-au înfipt” în malul de pământ de deasupra zidului. Un profan poate să-l creadă, dar eu nu îl cred. Deasupra zidului nu există nici un „mal”. Există doar umplutura zidului, emplectonul, care este parte a zidului. În plus, o parte a coroanei copacului a ajuns în mod clar dincolo de zid, lucru care nu ar fi fost posibil dacă doar niște crengi s-ar fi înfipt „deasupra” zidului. Este evident că fagul a căzut cu partea superioară a trunchiului pe zid, iar toată coroana sa se află pe zid și dincolo de acesta.

Nu se vede din imaginea aeriană cum arată zidul în acel loc. Jurnaliștii care au fost acolo spun că fortificația era avariată. Arheologii spun că era avariată dinainte și că e doar o coincidență că a picat un fag chiar acolo.

Mai adaug că acest fag, ca și toți cei tăiați pe terasele I, II și III (și câțiva de pe terasa IV), se află departe de zona turistică vizitabilă și nu i-ar fi pus în pericol în nici un fel pe turiști. Accesul turiștilor este interzis în interiorul fortificației, cu excepția potecii care traversează incinta de la vest la est și a potecii care merge pe lângă zid, între cele două porți menționate. Deci au existat alte motive pentru scoaterea lor.

A șasea minciună. Trebuia găsită o explicație și pentru cel de-al doilea fag prăbușit pe zid. Cristescu a venit cu hilara explicație că fagul nu a căzut pe zid, ci în apropierea lui, iar câteva crengi „au fost proiectate” pe zid și dincolo de acesta. În imagine se vede limpede urma coerentă a coroanei fagului dincolo de zid. Și aici zidul a fost afectat, fapt care se vede în fotografia aeriană. Paramentul interior este dislocat, lipsesc blocuri din el, iar umplutura zidului (emplectonul) este sfărâmată. Explicația oficialilor este aceeași ca la celălalt fag: zidul era distrus dinainte.

Suspiciuni

M-am limitat la observații cu privire la modul în care consider că situl a fost afectat. Există însă unele semne de întrebare legate de valorificarea lemnului scos. Nu mă pricep la acest domeniu, dar o să prezint aici câteva aspecte semnalate de alții, care se pricep.

V. Brylynskei a susținut că toți arbori scoși erau bolnavi, „aveau cancer”. El i-a trimis pe reprezentanții Agent Green la depozitul Grădiștea-Anineș, ca să vadă lemnul extras. Aceștia au constatat că multe trunchiuri erau sănătoase, cum se vede și în imaginea de mai jos. Ei susțin că în acel moment în depozit existau doar lemnele aduse de la Sarmizegetusa Regia. După publicarea fotografiilor, Brylynskei a afirmat că acele lemne nu provin din sit și că în depozit vin lemne din 6 parchete. Ar trebui investigat acest lucru.

Au fost verificate cioatele celor doi copaci căzuți pe ziduri și ambele au arătat că e vorba de copaci sănătoși (cel puțin la baza lor, în zona de tăiere).

Specialiștii cu care am vorbit afirmă că TAF-ul putea să extragă buștenii tăiați la 2 m „în snop”, legați cu cablul de tractare „în cruce”, pe scutul tractorului, fără că snopul de lemne să atingă pământul. Asta ar fi însemnat însă tăierea trunchiurior în bucăți mai mici. Faptul că au fost menajate lemnele în detrimentul sitului sugerează că acestea sunt destinate prelucrării superioare (cherestea).

De ce tace Ministerul Culturii?

În momentul de față pe toată planeta există puțin peste 1000 de monumente înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO. Între acestea se numără și Cetățile dacice din Munții Orăștiei, șase la număr, iar Sarmizegetusa Regia este monumentul-vedetă al acestei serii. În toate țările europene aceste monumente sunt protejate prin legi speciale. La noi există o lege dedicată acestor monumente, care prevede obligativitatea ca orice intervenție în sit să se facă în baza unui plan de gestiune și protecție elaborat anual în conformitate cu legea. În decembrie 2012, printr-o Hotărâre de Guvern, Ministerul Culturii a transmis dreptul de administrare a  Sarmizegetusei Regia către Consiliul Județean Hunedoara. Însă acesta din urmă nu a elaborat niciodată un plan de gestiune. Ministerul Culturii „și-a luat mâna” de pe acest monument și nu controlează modul în care este administrat. În 2016, ministrul culturii de atunci, Vlad Alexandrescu, spunea într-un răspuns la o scrisoare deschisă:

„Situația cetăților dacice, aflate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este una dintre cele mai îngrijorătoare, ea fiindu-mi semnalată pe diferite canale încă din primele zile de când am preluat mandatul la acest minister. Doresc însă să vă reamintesc că Ministerul Culturii (…) nu deține, din păcate, prea multe pârghii pentru a interveni direct. După cum știți din anul 2013, situl arheologic Sarmizegetusa Regia a fost preluat în administrare de Consiliul Județean Hunedoara (…)”.

Prin urmare, acest monument extraordinar de valoros se află la dispoziția aleșilor locali, care acționează în sit la improvizație, fără un plan, nu de puține ori la limita legii și care mint și ascund sub preș când sunt nevoiți să acopere neregulile pe care le comit. Din păcate, și echipa de arheologi îi susține și le acoperă incompetența. Ministerul ar putea găsi destule pârghii, dar are mereu alte priorități.

Concluzii

1. Intervenția Agent Green a avut ca efect retragerea rapidă a afirmațiilor CJ cu privire la eliminarea întregii păduri din situl Sarmizegetusa Regia (unele titluri anterioare din presă au fost modificate, iar sintagma „defrișare toatală” a fost înlocuită cu „scoatere din fondul forestier”).
2. Lucrările silvice au fost oprite în ziua în care Agent Green a intervenit la Sarmizegetusa Regia. Autoritățile spun că e o „coincidență” și că oricum s-ar fi oprit în acea zi.
3. În ciuda asigurărilor date de CJ că nu se va intra cu TAF-ul în sit în această iarnă dacă solul nu îngheață bocnă, s-a intrat. Toată luna ianuarie temperaturile au fost ridicate, iar utilajul a intrat adânc în solul moale, afectând nivelul arheologic. S-a mințit că solul era înghețat și s-a mințit că utilajul nu a acționat în ultimele 5 zile înainte de închiderea lucrărilor. Responsabili pentru pagubele provocate de TAF sunt cei care au dat aviz pentru intrarea utilajului în sit în condiții de sol dezghețat.
4. Cel puțin doi fagi au fost doborâți pe ziduri. În acest caz, responsabil este cel care a făcut supravegherea.
5. Minciunile inventate pentru a ascunde dezastrul provin, în cea mai mare măsură, de la V. Brylynskei și țin de o patologie evidentă. Acesta minte foarte frecvent, inclusiv în documente oficiale. În cazul matriței găsite în 2013 la Sarmizegetusa, el a prezentat patru versiuni diferite, contradictorii; pus de judecător să justifice contradicțiile din declarații, a afirmat că deține un certificat medical care atestă că suferă de „stări de confuzie și pierderi de memorie”. Prin urmare, tot ce declară acest om trebuie privit cu maximă circumspecție. Este interesant că sloganul lui preferat în acest scandal a fost: „nimeni nu are dreptul să mintă”, acuzând cele două ONG-uri de minciuni și dezinformare, în timp ce el însuși servea presei minciuni pe bandă rulantă. Este un mister de ce Consiliul Județean insistă să îl țină pe post pe acest om fără pregătire și cu probleme medicale, care afectează activitatea și imaginea instituției.
6. Cătălin Cristescu este marea victimă a acestei administrații. Este un arheolog bun, dar nu are un caracter suficient de puternic. El este cel care a fost pus să supravegheze arderile din sit în 2013, când administrația a produs peste 40 de vetre în cetate și în zona sacră, arzând în foc inclusiv blocuri dacice din calcar. Cu numele lui a fost semnat raportul plin de minciuni căte UNESCO în 2014, deși nu el l-a redactat. Și tot el a fost acum trimis să facă supraveghere în timp ce TAF-ul călca situl sub roți. Probabil că pagubele din sit ar fi fost mai mari, dacă el nu ar fi fost de față. Însă nu a avut autoritatea să oprească doborârea arborilor pe ziduri și nici intrarea TAF-ului în sit. Totuși, are o parte din responsabilitate, fiind titularul autorizației de supraveghere arheologică. După producerea dezastrului, lui Cristescu nu i-a mai rămas decât să mintă pentru a-și apăra imaginea și pe cea a administrației.
7. Profesorul Gelu Florea și-a însușit o serie de minciuni de la colegii și colaboratorii săi în care, o spune adesea, are deplină încredere. Totuși, sub impresia generozității, a omului care se încrede în echipă și face totul pentru ea, pare să se ascundă o incapacitate de decizie și de asumare a consecințelor. Florea preferă să sacrifice situl, ca să apere imaginea lui Brylynskei și a lui Cristescu; preferă să difuzeze minciunile lui Brylynskei, decât să declanșeze o anchetă, să lămurească ce s-a întâmplat și abia apoi să vină cu concluzia că totul a fost în regulă. Ar fi de dorit să se delimiteze urgent de aceste minciuni, să își reconsidere declarațiile, să reevalueze starea sitului după topirea zăpezii și să comunice public concluziile.
8. Nici unul dintre șefii lui V. Brylynskei (care este doar un angajat cu studii medii și cu responsabilități oficiale limitate) nu și-a asumat public ce s-a întâmplat la Sarmizegetusa Regia. Vicepreședintele CJ, Sorin Vasilescu, care răspunde de chestiunile de patrimoniu din județ, a evitat să se implice. Șefa directă a lui Brylynskei, Eugenia Zgăvârdean, nu se arată niciodată, nu dă niciodată declarații în presă, nu are nici un fel de opinie cu privire la acest sit, nu e văzută niciodată în sit, iar salariul de 7866 de lei, pe care îl ia ca șefă a administrației sitului Sarmizegetusa Regia, are probabil scopul de a o ține cu gura închisă.
9. Neadevărurile cu care s-a răspuns la semnalările făcute de mine cu privire la aspectele de patrimoniu, girate de nume importante, au afectat imaginea Fundației pe care o conduc și pe a mea însămi. În aceeași situație se află și Gabriel Păun și Agent Green. Dacă cei responsabili de această situație nu vor aduce public rectificările care se cuvin, vom căuta căi legale pentru a ne apăra imaginea.
10. În data de 8 februarie am sesizat Comisia Națională de Arheologie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național al Patrimoniului cu privire la cele întâmplate în sit. Nu a existat nici o reacție până acum.
11. Toate aspectele de mai sus vor face subiectul unui denunț penal.
12. Uide, deus magnu oclu abet.

DESPRE MINE