Cum îi mințim pe cei de la UNESCO cu privire la cetățile dacice

Nici după 25 de ani nu ne-am dezbărat de obiceiul raportărilor mincinoase „la hectar”, de ascunsul gunoiului sub preș, de furatul propriei căciuli. Asta e posibil pentru că, cel puțin în cazul Cetăților dacice din patrimoniul UNESCO, seniorii crescuți cu astfel de năravuri au strâns în jurul lor tineri obedienți, pe care i-au educat la fel, pentru că „tradiția” e sfântă. Și nimeni nu pare să fie deranjat de asta. Așa se face că ultimul raport către UNESCO cu privire la cetățile dacice, semnat de tânărul Cătălin Cristescu (pentru cetățile din județul Hunedoara) și de Constantin Inel (pentru Căpâlna), este plin de date false, minciuni și omisiuni.

În 1990 România a acceptat Convenția privind protecția Patrimoniul Mondial Cultural și Natural, iar în 1999 au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial Cetățile Dacice din Munții Orăștiei. Statelor care dețin monumente înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO li se solicită să elaboreze un raport o dată la 6 ani, numit Periodic Reporting, pentru fiecare monument (sau serie de monumente) UNESCO de pe teritoriul său. În plus, statele sunt obligate să raporteze ori de câte ori apar degradări, amenințări, factori care afectează monumentul, printr-un raport numit State of Conservation (SOC). Rapoartele sunt trimise către World Heritage Center, „divizia” pentru patrimoniu a UNESCO.

I. State of Conservation. Pentru cetățile dacice nu s-a elaborat niciodată, în cei 16 ani de când au fost incluse în listă, nici un raport cu privire la starea lor de conservare. Probabil că nu era nimic de raportat: nici braconajele, nici degradările monumentelor, nici parcarea care a afectat Sarmizegetusa Regia în 2011, nici incendierile din 2013, care au afectat același sit, nici absența măsurilor de protecție, a unei administrații (pentru 5 din 6 cetăți până în 2013) și a unui plan de gestiune, nimic. Ce au raportat celelalte monumente UNESCO de la noi din țară? Mănăstirile din Moldova au raportat probleme cu privire la nivelul umidității și infilitrații, deteriorarea picturii murale, necesitatea amenajării de parcări și a controlului asupra graffiti-urilor. Centrul istoric al Sighișoarei a raportat probleme cu deteriorarea monumentelor și a fortificației, absența unui plan de protecție și gestiune, măsuri slabe de conservare și protecție. Delta Dunării a raportat situații de poluare a apelor, construirea terminalului petrolier de la Giugiurlești și a canalului Bâstroe. Adică o atitudine responsabilă. Despre care nu putem vorbi în cazul cetăților dacice.

II. Periodic Reporting. Raportările periodice sunt organizate pe cicluri de câte 6 ani. Tocmai se încheie cel de-al doilea ciclu, desfășurat în intervalul 2008-2015, pe parcursul căruia au fost programate raportările pe continente, iar în 2014 au raportat țările din America de Nord și Europa. Între care se numără și România. Pentru cetățile dacice, raportul este semnat de Inel Constantin Ioan de la muzeul din Alba Iulia (coordonator al cetății dacice de la Căpâlna) și Cătălin Cristescu, de la muzeul din Deva, coordonator al celor cinci cetăți dacice din patrimoniul UNESCO aflate pe terioriul județului Hunedoara: Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie și Bănița. Foarte probabil cele mai multe date au fost furnizate de Cristescu, dat fiind că el răspunde de 5 din cele 6 cetăți, între care și Sarmizegetusa Regia, la care se face referire aproape exclusiv în raport.

Raportul e plin de date false sau inexacte. De minciuni, adică. Am selectat aici doar câteva aspecte, pentru că voi face o evaluare (oficială) detaliată a acestui raport. Pe alocuri, voi face comparații cu rapoarte ale altor monumente UNESCO din Europa. Am ales  doar situri din Antichitate sau Preistorie, cele mai multe văzute cu ochii mei (și am văzut destule, din Orkney până la Barumini și de la Lugo până la Mycene).

1. Informații geografice. Se raportează suprafața monumentelor și a zonelor de protecție, care este zero în majoritatea cazurilor. Adică zero la toate zonele de protecție și zero la cetățile Costești-Cetățuie, Bănița și Căpâlna. S-au evaporat cetățile? N-a avut cine să le măsoare? Și asta cu atât mai mult cu cât Institutul Național al Patrimoniului a publicat măsurători exacte, care sunt incluse și în ultimul raport de monitorizare a cetăților realizat de această instituție în 2012 și semnat de Daniela Mihai. Tot acolo există planuri noi, însă în raportul către UNESCO sunt atașate vechile planuri din 1999, colorate cu carioca. Desigur, asta nu îi împiedică pe raportori să afirme „we have the exact sizes of the area, with the precise number of hectares”. Păi și de ce ați raportat suprafață zero, în majoritatea cazurilor?

Am mai aflat din această secțiune, cu oarece surprindere, că, cu excepția Sarmizegetusei Regia, care e administrată de Consiliul Județean, celelalte cetăți sunt administrate de consiliile locale. Ar fi bine să fie așa, dar nu e. E doar o mare minciună.

2. Factori care afectează monumentul. Sunt raportați 10 factori pozitivi care afectează monumentul și unul singur (!) negativ, și acela doar potențial, nu curent, anume activitățile religioase, ritualice (așa o fi? e doar potențial?). Spre comparație, iată câți factori negativi au raportat alte monumente, mult mai bine întreținute și gestionate decât cetățile dacice.

Monument	Nr. factori care afectează negativ monumentul
Cetățile dacice	1
Pompei	28
Nessebar	25
Tarraco	24
Stonehenge	22
Çatalhöyük	21
Frontiers of Roman Empire	21
Malta	17
Orkney	16
Sveshtari	14
Paphos	13

Și iată și câțiva dintre factorii raportați de unele monumente, care, aproape toți, ar fi trebuit să se găsească și în raportul pentru cetățile dacice.
Delphi: creșterea animalelor, pășunat; microorganisme care afectează structurile; activități ilegale în sit; eroziuni.Și iată și câțiva dintre factorii raportați de unele monumente, care, aproape toți, ar fi trebuit să se găsească și în raportul pentru cetăți.

Mycenae & Tyrins: umiditatea relativă, apa (de ploaie/freatică), microorganisme; activități ilegale.

Lugo: umiditatea relativă, temperatura, apa (de ploaie, pânza freatică), microorganisme; distrugeri deliberate; vegetație invazivă; furtuni.

Pompei, Herculaneum & Torre Annunziata: vânt, umiditatea relativă, temperatură, microorganisme, apa (de ploaie/freatică); activități ilegale; eroziune; vegetație invazivă; activități legate de gestionarea sitului.

Kazanlâk: umiditate, temperatură, microorganisme.

Stonehenge, Avebury & associted sites: creșterea animalelor, pășunat, agricultură, vânătoare, expolatare forestieră; activități ilegale; schimbări climatice/evenimente meteo severe.

Heart of Neolithic Orkney: creșterea animalelor, pășunat; vânt, apă (de ploaie/freatică); distrugeri deliberate; furtuni; vegetație invazivă.

Cred că e suficient, pentru a face o comparație cu situația cetăților dacice, în care sunt activi cam toți factorii negativi semnalați de monumentele citate, dar sunt complet trecuți cu vederea de raportul trimis de România. Păi e frumos să mințim în halul ăsta? În cetățile astea nu există activități ilegale? Nu se face pășunat? Nu calcă vacile în picioare suprafața acestor cetăți? Nu-s monumentele afectate de vegetație? Nu le afectează ploaia? Nu cad fagii peste ziduri, la furtună? Nu au fost distrugeri la Sarmizegetusa Regia când Administrația a dat foc sitului, în vederea curățeniei, și a ars blocuri din zid chiar sub „supravegherea” autorului acestui raport, Cătălin Cristescu? Nu există distrugeri deliberate, graffiti? Nu există absolut nici un factor negativ, în afară de potențialele activități religioase?

Poate nu ar strica să spun că numărul siturilor care raportează activități ilegale este foarte mare, multe dintre ele fiind bine gestionate și protejate: Stonehenge, The Frontiers of Roman Empire, Mycene, Epidaurus, Delphi, Olympia, Malta, Çatalhöyük, Hierapolis, Merida, Tarraco, Pompei, Vergina, Sveshtari, Nessebar. Doar cetățile dacice nu…

Dar nu-i nimic, avem 10 factori care afectează pozitiv monumentul (nici unul dintre monumentele din tabelul de mai sus nu are mai mulți; bietul Stonehenge, de exemplu, are doar 7). Am să-i pomenesc, pentru că e bine de știut ce anume le face bine cetăților, din perpectiva lui Cătălin Cristescu și a lui Inel Constantin.

1. Housing. Locuirea este de cele mai multe ori un factor negativ, care afectează monumentele din mediul urban. În ce fel influențează pozitiv locuirea cetățile din Munții Orăștiei, numai raportorii știu.

2. Major visitor accomoddation and associated infrastructure. Adică hoteluri, restaurante, parcări. Și acest factor este cel mai adesea invocat ca având o influență negativă asupra monumentelor, iar uneori pozitivă și negativă în același timp. În zona cetăților dacice există doar câteva pensiuni, care nu se încadrează în categoria „major accomodations”. Deci altă minciună.

3. Interpretative and visitation facilities. Facilitățile pentru vizitatori lipsesc aproape complet în zona cetăților dacice. Existența unui centru de informare la Costești, împodobit cu ștergare, oale și un război de țesut, nu îmbunătățește cu nimic situația, întrucât nu oferă decât date extrem de sumare vizitatorului. Despre interpretative facilities nici nu se poate discuta în acest moment.

4. Ground transport infrastructure. Este greu de imaginat în ce mod infrastructura pentru transportul de suprafață afectează pozitiv cetățile, mai cu seamă că este vorba de amenajarea acestei infrastructuri, nu de utilizarea ei (aceasta din urmă constituie factorul Effects arising from use of transportation infrastructure). Din contră, asfaltarea drumului spre Sarimzegetusa Regia a afectat serios monumentul, întrucât accesul a fost închis complet în vârf de sezon, pentru mai multe luni.

5. Land conversion. Desemnează transformarea terenurilor agricole în non-agricole. În cazul cetăților dacice nu se poate pune problema pentru suprafața cetăților, iar pentru zonele de protecție acest lucru este interzis, datorită statutului special al acestor zone. Deci tot o minciunică.

6. Commercial wild plant collection, alt factor indiferent, care nu influențează monumentele. Trebuie să ai ceva imaginație să spui că culesul de zmeură sau bureți ajută cetățile în vreun fel.

7. Forestry/wood production. Exploatarea forestieră nu ajută cetățile, decât atunci când e vorba de înlăturarea unor copaci de pe suprafața monumentelor (operațiune care nu intră la capitolul „wood production”). De fapt exploatările afectează indirect negativ monumentele, cel puțin prin transportul intensiv de lemn, care distruge căile de acces spre unele dinte cetăți.

8. Impacts of tourism / visitor / recreation. Este un factor pozitiv și negativ în același timp, deoarece nu există un control al fluxului turistic, nu există pază, nu există reguli de vizitare (cu excepția Sarmizegetusei Regia, începând din 2013), astfel încât monumentele suferă adesea de pe urma conduitei proaste a turiștilor (graffiti pe zidurile antice, vetre de foc în incinta cetăților, gunoaie, campare pe monumente, distrugeri etc.). Sarmizegetusa Regia este doar una dintre cele 6 cetăți (chiar dacă cea mai importantă), iar raportarea trebuie să reflecte situația de la toate 6.

9. Low impact research / monitoring activities. Activitățile de cercetare cu impact redus pot fi considerate factor pozitiv în cazul Sarmizegetusei Regia, unde astfel de cercetări există, dar sunt inexistente în cazul celorlalte 5 cetăți.

10. Management activities.  Este un factor inexistent în cazul a 5 din cele 6 cetăți, iar în cazul Sarmizegetusei Regia este atât pozitiv, cât și negativ. Este pozitiv prin paza și îneținerea sitului. Este negativ prin distrugerile aduse sitului în urma acțiunilor de curățenie (incendieri extensive, care au afectat inclusiv blocuri din fortificație, v. mai jos), prin absența unul plan de management, prin baza ilegală a acțiunilor Administraței, care va afecta, în timp, imaginea monumentului).

În concluzie, dintre cei 10 factori invocați, doar trei sunt pozitivi, și aceia doar parțial, doi dintre ei fiind și negativi în același timp.

Deci dacă raportarea ar fi fost corectă, ar fi indicat 2-3 factori pozitivi și 15-20 negativi în loc de 10 pozitivi și unul negativ.

3. Protecția, gestiunea și monitorizarea monumentului

Suntem întrebați: există un plan de acțiune anual pentru gestionarea monumentului? Iar raportorii răspund, mândri nevoie mare: „An annual work / action plan exists and many activities are being implemented” (sublinierea lor). A câta minciună e asta? A auzit cineva de existența unui plan anual pentru cele 6 cetăți? Că legea cere așa ceva, e drept. Dar că au fost elaborate, nu a auzit nimeni până acum. Iar implementate, nici în vise.

4. Resurse umane și financiare

Este interesant de arătat că, în viziunea raportorilor, în ultimii 5 ani cetățile au beneficiat de lucrări de conservare din fonduri care provin din 6 surse (!!). Nu  numai că este o minciună mizerabilă, nu numai că cetățile nu au beneficiat de nici un fel de lucrări de conservare în ultimii 5 ani (și nici în ultimii 15 ani), dar raportorii au tupeul să și distribuie frumos-frumușel sumele:

• 10% donații internaționale;
• 10% donații naționale;
• 10% taxe de filmare și concesiuni;
• 20% autoritatea centrală;
• 20% autoritatea regională;
• 20% autoritatea locală.

N-am văzut așa ceva la nici unul dintre monumentele luate pentru comparație. Nici Stonehenge nu are donații internaționale, la Delphi donațiile naționale sunt de 2%, la Troia există o singură sursă de finanțare și, cred că dacă aș lua rapoartele la rând, s-ar putea să aflu că cetățile dacice să fie singurul monument din lume cu 6 surse de finanțare. Frumos, nu?

La întrebarea dacă sunt suficiente resursele disponibile (echipamente, facilități, infrastructură) pentru gestionarea monumentului, se răspunde că acestea sunt adecvate. Deși nu există curent electric în arealul niciuneia dintre cele 6 cetăți, deși nu există semnal GSM decât sporadic și doar la unele, de internet nici nu poate fi vorba, deci cum să gestionezi cetățile, dacă nu se poate comunica în zona lor, pe o rază destul de mare? Iar la Bănița nu există nici măcar o potecă amenajată pentru a ajunge la cetate, trebuie să urci pe brânci, printre bolovani și rădăcini. Despre drumurile de acces nici nu mai spun, pentru că, la data raportului, accesul era dificil la toate 6.

5. Studii științifice și proiecte de cercetare

La întrebarea dacă există un program de cercetare a acestor monumente, se răspunde că da, există un program comprehensiv și integrat, ale cărui rezultate sunt difuzate pe scară largă, la nivel local, național și internațional. A auzit cineva de programul ăsta? Că eu nu…

La solicitarea de a se indica publicațiile științifice din cei 6 ani, este citat un raport de săpătură de la Grădiștea de Munte (fără an, locul apariției, pagină) și cartea Dava et oppidum a lui Gelu Florea, din 2011. Suficient și reprezentativ. Alte rapoarte conțin coloane întregi cu zeci de publicații.

6. Educație, informație și construirea conștiinței (valorii universale a monumentului)

Aici UNESCO ne cere să declarăm cât de adecvate sunt pentru educație și informare următoarele facilități de vizitare și servicii de la monumentul cu pricina. Iar raportorul (sau raportorii) produc, cu această ocazie, cele mai jenante minciuni din tot raportul.

Iată răspunsurile:

Visitor centre	adequate
Site museum	adequate
Information booths	adequate
Guided tours	poor
Trails/routes	adequate
Information materials	adequate
Transportations facilities	adequate
Other	adequate

Încearcă să nu te enervezi în fața unor minciuni atât de crase. Unde sunt centrele alea de vizitare? A, există niște centre locale de informare, care sunt „puțin” altceva. Unul e la Beriu, și are un singur pliant cu comuna Beriu. Unul e la Chitid, dar încă nu s-a deschis. Și unul e la Costești, iar de acolo poți afla câteva informații despre pensiunile din zonă, poți primi un pliant palid și poți vedea niște chestii etnografice. Bune și alea. Dar mai au mult până să ajungă să fie cu adevărat „visitor centres”.

Muzeu de sit? Cred că este cea mai mare minciună din raportul ăsta. Or fi muzee la Deva și Orăștie, dar muzeul de sit este în sit și se referă la sit. Nu avem așa ceva și probabil nici nu vom avea prea curând. Cum puteți minți în halul ăsta?

Chioșcuri de informare? Avem două pavilioane de lemn la Sarmizegetusa Regia (care, by the way, au costat 30.000 euro, cât o casă în zonă), de la care se pot lua bilete, poți afla unde e buda și care sunt rutele de vizitare. Suficient, pentru câți bani s-a investit în ele. La celelalte 5 cetăți nu avem nimic.

Mijloace de transport adecvate până la cetăți: altă minciună, a nu știu câta. Nu există  nici un mijloc de transport, la nici una dintre cetăți, în afara autoturismului propriu (sau închiriat). Și toate cetățile sunt departe, la kilometri buni, de gări sau autogări.

Căile de acces sunt și ele adecvate, cum altfel ar putea fi? Câți și-au rupt mașinile și și-au spart băile de ulei în drum spre Sarmizegetusa Regia, până la data raportului? Câți și-au zdruncinat spatele în drum spre Piatra Roșie, pe un drum județean mizerabil, sub nivelul unui drum forestier, sau și-au luxat glezna urcând pe Bănița, unde nu există nici potecă?

Materiale informative adecvate: tot minciună. Turistul nu are de unde cumpăra nici măcar un pliant. Poate primi unul amărât de la centrul de informare din Costești, care însă nu îl ajută prea mult.

Totul este adecvat, mai puțin tururile ghidate, la care ar mai trebui puțin lucrat. Puțin, așa…

Iată o comparație cu Stonehenge, Pompei și Delphi, ce spun raportorii englezi, italieni și greci despre monumentele lor:

	Stonehenge, Avebury and related sites	Pompei, Herculaneum & Torre Annunziata	Deplhi
Visitor centre	adequate	not provided, but needed	not provided, but needed
Site museum	adequate	not provided, but needed	excellent
Information materials	adequate	adequate	excellent
Trails/routes	poor	poor	adequate
Transportation facilities	poor	not needed	poor
Guided tours	adequate	poor	excellent

Concluzia? Suntem peste toate trei la majoritatea categoriilor. Atâta doar că muzeul de sit de la cetățile dacice (care nu există nici în proiect), este doar adequate, spre deosebire de cel de la Delphi. Dar cât pe ce să îl ajungă din urmă…

De remarcat că raportorii străini au bunul simț și recunosc că nu există centru de vizitare sau muzeu de sit (not provided, but needed), spre deosebire de ai noștri, care le inventează și le și evaluează cât sunt de adecvate pentru informare și educare.

7. Concluzii cu privire la starea de conservare

The state of conservation of the properties are good, taking into account that all the Dacian Fortresses are monitorized by the local authorities , through the cultural County Institutions.

Adică starea de conservare a cetăților este bună, pentru că este monitorizată de autoritățile locale. Asta e apoteoza raportului. Starea de conservare nu se asigură prin monitorizare. Nu e de ajuns să te uiți la ziduri cum pică și să consemnezi asta, ca să se îndrepte singure. Starea de conservare a cetăților este nu proastă, ci foarte proastă. La capătul de jos al listei sunt Bănița și Piatra Roșie, care nu au beneficiat niciodată de lucrări de conservare, cresc copacii peste ziduri și totul o ia la vale. La capătul de sus este Sarmizegetusa Regia care, deși a beneficiat de lucrări ample de conservare, se află într-o stare proastă, așa cum rezultă de altfel din anexa la procesul verbal de predare-primire încheiat între Ministerul Culturii și Consiliul Județean Hunedoara în 2013, când cea din urmă a preluat cetatea în administrare de la cea dintâi. Nu mai redau descrierile cu ziduri prăbușite și structuri deteriorate, le puteți citi AICI.

Trebuie spus că raportul de monitorizare semnat de Daniela Mihai în 2012 este un raport onest, care semnalează majoritatea problemelor care țin atât de starea de conservare, cât și de chestiunile juridice și admnistrative în care se împiedică aceste cetăți. Cu toate astea, autorii raportului către UNESCO nu au ținut cont absolut deloc de acest raport.

8. In English, please

Am lăsat la urmă o chestiune care ține de formă: raportul este redactat într-o engleză mizerabilă. Iată câteva mostre (luate din raport cu copy-paste):

For Sarmizegetusa, beginning with the administration things are going to be well, according with the measures for protection, for mantenance, administration. 

Also, the Sites are protected throungh a new law 47/200O, and, also through another approval for the administration of the site, which is the Government Approval from 2010, which established a Organization Committee, with precise atributions.

In 2010, was approved the Government decission no1268 din 8 decembrie 2010 for the approval of Working Committee Group for the elaboration of the Management Plans. It is a complex document, so it is under going process.

In conclussion, more educative and awareness public should be more numerous, an, also permananent, including the local community activities and interests.

9. Cum e posibil?

Raportul este plin de date false sau puse pur și simplu la plesneală, e plin de minciuni și omisiuni. Pare completat fără nici o documentare (există numeroase documente și ghiduri elaborate de WHC pentru a sprijini raportorii în elaborarea acestor rapoarte), fără cunoașterea realităților din teren și a raportului INP, fără o minimă calificare în domeniu, fără responsabilitate.

Mă îndoiesc că e vorba doar de „scăpări”, cred că raportorii pur și simplu nu au vrut să prezinte situația reală. Nu pot să cred sub nici o formă că ei nu cunosc situația reală a monumentelor, mai cu seamă că raportorul pentru județul Hunedoara, Cătălin Cristescu, este un arheolog care ar trebui să cunoască foarte bine toate cele 5 cetăți, fiind membru în colectivul de cercetare „Cetățile dacice din Munții Orăștiei”. Totuși, în 2014, când a redactat raportul, el avea doar 2 ani de experiență după ieșirea de pe băncile școlii și era arheolog debutant la muzeul din Deva. A acceptat numirea, din partea Consiliului Județean, în funcția de coordonator al tuturor celor 5 cetăți, funcție care presupune responsabilități imense. Conform legii, el este cel care asigură managementul acestor monumente. Dacă raportul pe care l-a trimis la WHC este plin de date false, la cel fel de management ne putem aștepta? De altfel, faptul că e responsabil de incendierile din 2013 de la Sarmizegetusa Regia (chestiune penală, în opinia mea) spune destule despre competența sa în materie de management de monumente UNESCO. Constantin Inel are mai multă experiență, fiind și director adjunct al muzeului din Alba Iulia, însă probabil contribuția lui la acest raport a fost mai redusă, dat fiind că răspunde doar de Căpâlna. În plus, el a participat și la raportul de monitorizare din 2012, care a fost făcut corect. Poate au mai participat și alte persoane la elaborarea raportului. Poate Cristescu nu a avut timp sau chef (deși e plătit pentru asta) și l-a lăsat pe vecinul de bloc să completeze formularul. Nu am idee ce s-a întâmplat. Important este că responsabili sunt cei doi care semnează. Ar merita spus că, de ex. pentru mănăstirea Hurezi raportul a fost întocmit de academicianul Răzvan Theodorescu, pentru mănăstirile din Moldova, de arhitectul-șef al județului Suceava, iar pentru Sighisoara, de arhitectul-șef al județului Mureș. Adică oameni cu pregătire înaltă, cu experiență și responsabili. Raportul a fost validat de coordonatorul Punctului Focal pentru România, Daniela Mihai, care cunoaște bine situația cetăților, așa cum am arătat mai sus. Este regretabil că a avut încredere și a dat drumul acestui raport fără să îl verifice.

10. La ce ne folosește să mințim? Nu știu dacă mai există vreun stat partener care să îi mintă în halul ăsta pe cei de la UNESCO în legătură cu starea monumentelor proprii. Trebuie să fii și inconștient, și nesimțit ca să faci așa ceva. Toate statele se străduiesc să facă raportări corecte, pentru că umbrela UNESCO a fost instituită ca să ajute, nu să sancționeze. UNESCO poate oferi asistență internațională pentru monumentele cu probleme, care poate fi financiară sau de altă natură. Poate oferi consultanță, poate trimite specialiști, poate face recomandări utile. Prin UNESCO, mănăstirea Probota a beneficiat de asistență internațională pentru restaurare, iar centrul istoric Sighișoara pentru revitalizare. Dar cetățile dacice nu au nevoie, totul este în regulă, totul este minunat, nici un factor negativ nu amenință cetățile, cetățile sunt protejate și gestionate adecvat, sunt cercetate și puse în valoare, avem muzeu de sit, mijloace de transport, nu ne mai trebuie nimic. Nici măcar niște raportori corecți.

11. Cine răspunde pentru toate aceste minciuni? Și în fața cui? Nu știu. Știu doar că acest raport ne face de rușine îngrozitor, ne prezintă în fața lumii ca niște iresponsabili și mincinoși. Știu că acest raport înseamnă încălcarea gravă, de către România, a Convenției UNESCO pentru protecția patrimoniului. Și mai știu că merităm ca cetățile astea să fie în mânile unor incompetenți și iresponsabili, câtă vreme nimeni nu pare să fie deranjat de asta.

Prin urmare, putem dormi liniștiți, UNESCO nu știe care este situația reală a acestor monumente. Deocamdată.

_______________

Update 28.06.2016

Întrebat de reporterii emisiunii „În Premieră” (Antena 3) cu privire la minciunile din acest raport (în special cu privire la existența unui muzeu de sit), Cătălin Cristescu a afirmat că el nu a scris așa ceva, chiar dacă apare numele lui. Atunci, cine a scris raportul?

Înregistrarea reportajului în care a fost intervievat Cristescu, intitulat „Sărmana Segetuza”, AICI.

Update 24.08.2016

Între timp am întocmit o evaluare oficială a acestui raport, despre care puteți citi AICI și AICI.