Ultima incendiere a Sarmizegetusei Regia

În primăvara anului în care a preluat situl UNESCO în administrare, Administrația Sarmizegetusa Regia, având în schemă două posturi cu studii medii (Zgăvârdean Eugenia – referent și Brylynskei Vladimir Bogdan Iarema – administrator), s-a pus pe treabă. Primul lucru care trebuia făcut era curățarea vegetației. Crengile căzute, copacii prăbușiți, lăstărișul dens, straturile de frunze uscate căzute peste monumente – totul trebuia strâns și scos din sit, pentru ca monumentele să fie mai bine puse în evidență și mai bine protejate.

Însă pentru Administrație a fost prea complicat să scoată materialul vegetal din sit și să-l transporte în altă parte (deși există drum de acces până în poarta cetății), așa încât l-a strâns în grămezi și i-a dat foc. Nu într-o parte dosită a sitului, ci în mijlocul lui: zeci de mormane au fost clădite în interiorul fortificației și în zona sacră, unele amenajate peste vechile gropi rezultate din săpăturile austriece din anii 1803-1804, rămase deschise de două secole. Peste grămezi s-a turnat combustibil și li s-a dat foc, antrenând în flăcări material arheologic aflat la suprafață sau la mică adâncime (ceramica arsă era vizibilă în multe locuri), dar și blocuri de piatră din monumentele antice, care au crăpat la foc și s-au înnegrit. Solul a fost afectat iremediabil în toate vetrele.

Bloc dacic din calcar, incendiat în apropierea Porții de Vest

Bloc dacic din calcar, incendiat în Zona Sacră

Am nimerit în sit tocmai când se terminase tărășenia și unele vetre mai fumegau. Întâi mi s-a afundat piciorul într-un strat de cenușă, pe terasa IV. Apoi, uitându-mă cu atenție, am descoperit o mulțime de vetre, acoperite cu frunze uscate și crengi, pentru a fi ascunse privirilor. În zona sacră, pe panta dintre terasele X și XI, lângă potecă, un alt rug fumega, iar prin fumul care învăluia templele se plimbau membrii echipei de cercetare a sitului, în frunte cu șeful lor. Era în data de 16 mai 2013.

N-aveam timp să stau atunci să mă uit mai bine la ce se petrece în sit, pentru că însoțeam o prietenă venită în vizită de peste hotare, dar am revenit după două zile. Încă era permis accesul peste tot, așa că m-am putut plimba în voie și am putut fotografia ororile. Am indentificat peste 40 de vetre pe terasele III, IV și V și în zona sacră, cu diametrul de cel puțin 5 m fiecare, unele mult mai mari. Cele din interiorul fortificației erau amenajate fie la rădăcinile fagilor seculari, fie în apropierea zidurilor. Suprafața incendiată însuma cel puțin 1000 mp.

Vatră în apropierea porții estice a fortificației

Șanț rezultat dintr-o săpătură veche, incendiat în 2013

Vatră lângă poarta de est, la doi pași de o săpătură arheologică

Urme de incendieri în zona sacră

Primul gând a fost că trebuie cumva oprită grozăvia asta. Am fotografiat, am venit acasă și am pus pozele pe facebook. Nu știam la acea vreme cui să mă adresez, singurul meu gând era că trebuia cumva oprit masacrul, să nu ajungă și pe terasele superioare. Eram convinsă că arheologii nu au nici un amestec în povestea asta, că nu și-ar fi dat acordul pentru așa ceva. E adevărat că erau de față când încă fumegau vetrele, dar m-am gândit că au ajuns prea târziu. Că a fost o decizie luată de Administrație unilateral. Aveam să aflu că nu a fost așa. În sfârșit, la sugestia unui comentator de pe facebook, am apelat la Garda de Mediu, sperând să obțin oprirea incendierilor, care urmau să urce pe terasele superioare.

Am făcut așadar o adresă către Garda de Mediu din partea Fundației Dacica, în care semnalam că s-au făcut focuri în inima pădurii seculare, la rădăcinile copacilor, sperând că vor interveni să stopeze aceste acțiuni ilegale și dăunătoare atât pentru mediu, cât și pentru sit. Le-am atașat un număr mare de fotografii (toate cele de mai sus, plus alte câteva), în care se vedeau clar vetrele de lângă ziduri și de lângă copaci. La scurtă vreme după sesizarea mea au făcut o inspecție la fața locului, împreună cu un reprezentant al Parcului și unul al echipei de cercetare, arheologul Cătălin Cristescu, și în prezența administratorului sitului, Vladimir Brylynskei. Au formulat un răspuns în care spuneau că nu au existat incendieri, dar că o parte din resturile lemnoase rezultate în urma curățeniei

„au fost arse controlat, cu acordul verbal al ISU Hunedoara si al Primariei comunei Orăștioara de Sus si Ocolul Silvic Grădiște”

și că aceste acțiuni au fost făcute de către firma de supraveghere și întreținere terenuri SC Compact Silver Security SRL, sub supravegherea arheologului dr. Cătălin Cristescu de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva. Și mai adăugau că, în urma inspectării perimetrului monumentului istoric, s-a constatat că nu există vetre de foc.

Pe scurt:

1. terminologia e salvatoare, ei nu au incendiat, ci au ars controlat;

2. au avut acord verbal de la instituții pentru aceste arderi (ce valoare are un astfel de acord?);

3. au făcut zeci de focuri în sit cu concursul unui arheolog din echipa care desfășoară cercetări în acel sit;

4. același arheolog a venit să-și controleze „munca” și nu a identificat nici o distrugere dintre cele reclamate (este aceeași persoană care a semnat raportul mincinos către UNESCO);

5. în ciuda numeroaselor fotografii cu vetrele de foc, pe care le-au primit de la mine, nu au identificat nici o vatră de foc.

Evident, toate vetrele au fost bine acoperite cu straturi groase de frunze, iar blocurile antice incendiate au fost scoase din sit și aruncate.

La câteva zile după povestea asta s-a instaurat noul regulament de vizitare și nu am mai avut voie să ies de pe cărare. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe. Bănuiesc că s-a oprit această practică și s-au scos crengile din sit, așa cum sugerează o postare a administratorului sitului, din toamna aceluiași an.

Administratorul a decis că nu există gropi austriece, deși acestea constituie obiectul mai multor proiecte de cercetare, dintre care unul este internațional, cercetătorii de la Universitatea din Viena venind în mai multe rânduri la Sarmizegetusa Regia să vadă „vestitele inexistente gropi austriece”. Mai remarc din această postare și că arderile controlate erau, totuși, incendieri.

După ce am aflat că arderile au fost supravegheate de un arheolog, am vrut să știu cine l-a desemnat, așa că am cerut Administrației să îmi comunice dacă a existat un aviz din partea Consiliului său Științific. Mi s-a răspuns că la acea vreme nu era constituit Consiliul Științific. Și se mai spune în răspuns:

„Din cunoștințele noastre, au existat unele reclamații în legătură cu lucrările de igienizare din zona administrată, reclamații în urma cărora s-au deplasat la fața locului reprezentanți ai Gărzii de Mediu Hunedoara și ai colectivului de cercetare a cetăților dacice din Munții Orăștiei care nu au constatat nici una dintre distrugerile invocate în acele reclamații.”

Încă odată: arheologii au girat și supravegheat arderile și tot ei au venit în control și nu au constatat nici o distrugere. Ne mai uităm o dată la fotografii?

Dacă altcineva ar fi făcut foc în sit, sunt absolut convinsă că același Brylynskei ar fi urlat, ar fi blestemat, ar fi invocat toți zeii și toți dracii, s-ar fi dat cu capul de pereți că se distruge Raiul regilor daci, ar fi chemat toată presa, ar fi urlat toate ziarele și s-ar fi lăsat cu dosar penal. Dar, în cazul lui, s-a lăsat cu osanale în calitate de mare salvator al sitului și cu diplome de excelență pentru bune practici. Previzibil, TOATĂ presa a tăcut.

În concluzie, ceea s-a întâmplat în acel sit este, în opinia mea, distrugere de patrimoniu, și intră sub incindența unor legi. Însă nimeni nu recunoaște existența distrugerilor (sau cel puțin a vetrelor de foc), în ciuda fotografiilor pe care le-am făcut publice: nici administrația sitului, nici arheologii, nici Garda de Mediu, nici reprezentanții Parcului. Cu toții au îndesat sub preș gunoiul (și cenușa).

The end.

___________

P.S. Am înștiințat și Institutul Național al Patrimoniului, care răspunde de monumentele UNESCO, și Comisia Națională de Arheologie. Prima instituție nu mi-a răspuns, cealaltă a zis că înștiințează Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Care Parc oricum a avut un reprezentat la controlul organizat de Garda de Mediu și nu a găsit nimic în neregulă.

___________

Later edit

Același arheolog a supravegheat lucrările forestiere din sit din februarie 2018, în timpul cărora situl a fost mutilat de mașini grele, iar câțiva fagi au fost doborâți peste zidurile antice. Și atunci experții au afirmat că nu au existat pagube.

Același arheolog a semnat raportul către UNESCO cu privire la Cetățile dacice din Munții Orăștiei, plin de minciuni, care a ascuns situația reală a sitului și a dus la denaturarea statisticilor făcute de World Heritage Centre. Nimeni nu l-a tras la răspundere.