Cu TAF-ul în Sarmizegetusa Regia (epilog)
Agent Green și Fundația Dacica au dat imediat un comunicat de presă comun și au solicitat oprirea de urgență a lucrărilor și evaluarea pagubelor de către instituțiile abilitate. Tot atunci, Fundația Dacica a sesizat Institutul Național al Patrimoniului și Comisia Națională de Arheologie, solicitând trimiterea în teren a unei comisii de experți.
În ianuarie 2019 am formulat o nouă cerere, direct către Ministerul Culturii, prin care am solicitat o copie după acel raport în baza legii accesului la informațiile de interes public. Am primit în sfârșit un răspuns, la un an de la prima solicitare.
O comise pe cont propriu
Iar răspunsul spune cam așa:
În urma sesizării dumneavoastră, în calitate de președinte al Fundației Dacica, înregistrată la Direcția Patrimoniu Cultural nr. 907/12.02.2018, privind lucările de extragere a arborilor din situl arheologic Sarmizegetusa Regia – Grădiștea de Munte, Comisia Națională de Arheologie, în ședința din 23.02.2019 (sic!) a desemnat doi reprezentanți ai săi să se deplaseze împreună cu reprezentantul Institutului Național al Patrimoniului la fața locului pentru a evalua situația.
Direcția Patrimoniu Cultural nu a solicitat Comisiei Naționale de Arheologie să desemneze o comisie care să întocmească un raport în legătură cu această situație, acest lucru rezultând și din dezbaterile comisiei privind subiectul amintit.
Membrii Comisiei s-au deplasat pe cont propriu pentru a face o constatare la fața locului, nefiind obligați să depună un raport la Direcția Patrimoniu Cultural.
În rezumat: comisia s-a dus în teren pe cont propriu și nu a raportat nimic. Întreb și eu: atunci care a fost scopul acestei deplasări?
Niște „minore”
Totuși, presa a consemnat opinia experților la momentul respectiv. În urma deplasării la fața locului, președintele CNA declara presei că reacția Fundației Dacica și Agent Green a fost exagerată, că acestea sunt „dispute pe teme minore” și că a existat o singură problemă, minoră, căderea unui fag peste ziduri, pe care o consideră „daună colaterală minoră”, și că de fapt el nu a observat nici o daună adusă monumentului. Minor, minor, minor, totul a fost minor, iar eu am exagerat…
Latura nordică a fortificației, în locul în care unul dintre fagi a fost doborât pe zid
Desigur, ca și în alte dăți, nimeni nu a fost tras la răspundere.
Pentru mine este în continuare halucinantă iresponsabilitatea celor care se ocupă de acest sit de importanță mondială, cu complicitatea unora care își spun apărători ai patrimoniului arheologic.
INP este corect, dar prea timid
Institutul Național al Patrimoniului este singura instituție care a avut o atitudine corectă în această situație, dar prea timidă.
Iată ce spune INP în răspunsul trimis la sesizarea Fundației Dacica:
(…) INP a recomandat completarea Grupului de lucru cu „un specialist dendrolog (silvicultor, peisagist) care să determine exact arborii/crengile care prezintă pericol iminent de prăbușire” și a precizat că „acolo unde există pericolul prăbușirii arborilor peste monumentele antice, aceștia se vor tăia pe bucăți, pe porțiuni de crengi sau trunchi, de sus în jos, cu utilaje și echipamente specifice (motoferăstrău, hamuri, cordeline, ancoraje, scripeți etc.), astfel încât să fie eliminată posibilitatea prăbușirii accidentale a arborilor/crengilor peste ruinele arheologice”.
Grupul de lucru s-a întrunit pe sit în data de 19.01.2018, fiind făcute precizări cu privire la intervențiile ce aveau să se desfășoare. Între acestea menționăm că: „Pe timpul exploatării forestiere a arborilor nu se vor tăia acei arbori care prin cădere ar putea pune în pericol monumentele situl arheologic Sarmizegetusa Regia – Grădiștea de Munte, până la identificarea unor tehnici de tăiere și extragere adecvate a arborilor (tăiere cu alpiniști utilitari, realizarea unor structuri de protecție provizorii etc.)”.(…) În ceea ce privește prăbușirea copacilor peste zidurile fortificației, imaginile transmise prin adresă sunt elocvente. Desigur, căderea trunchiurilor/crengilor peste zid nu ar fi trebuit să se petreacă (…), dar probabil o situație cu totul excepțională a determinat căderea arborilor/crengilor (două cazuri din informațiile pe care dumneavoastră le-ați semnalat).
The pictures say it all
Ce poți să faci în fața unei situații complet absurde, în care o țară care a semnat Convenția pentru protejarea Patrimoniului mondial minte și ascunde sub preș modul în care își gestionează monumentele, în care experții devin complici la aceste crime, în care presa le cântă în strună autorităților, în care Ministerul Culturii se spală pe mâini, iar toată lumea închide ochii?
Am recurs la ultima soluție: am sesizat Centrul pentru Patrimoniul Mondial de la Paris, semnalând situația dramatică a celor cinci cetăți dacice care nu sunt administrate, precum și acțiunile cu consecințe grave ale administrației monumentului Sarmizegetusa Regia. Am prezentat această situație și la cel de-al 6-lea Forum Internațional al Societății Civile cu privire la Patrimoniul mondial în pericol. Reacția participanților? „The pictures say it all”. Imaginile spun totul, nu mai e nimic de comentat.
Intrarea în cetate, la Poarta de Vest, afectată de TAF
Nu, nu au spus doar asta. Au mai spus că aceste monumente ar trebui incluse în Lista Patrimoniului mondial în pericol.
Între timp, World Heritage Centre a cerut României un raport detaliat cu privire la situația Cetăților dacice din Munții Orăștiei. Sper ca cei care întocmesc raportul să aibă înțelepciunea să raporteze date exacte, nu minciuni, cum s-a procedat până acum.
Am spus-o de multe ori, istoria Sarmizegetusei Regia nu s-a încheiat în anul 106 sau în 117, ci a continuat peste veacuri și continuă și azi. Noi suntem cei care scriem această istorie, zi de zi. Cum o scriem? Ce transmitem generațiilor viitoare? Ce lăsăm în urma noastră? Îi mai pasă cuiva?
