Excursie documentara la situl dacic de la Fetele Albe
Am profitat de o zi caldă de ianuarie și am ieșit pe teren, să mai vedem câte ceva din cele lăsate de daci în urma lor. Am ales Fețele Albe, o așezare civilă dacică situată aproape de Sarmizegetusa Regia. Am lăsat mașina la gura Văii Albe, la barieră, și am semnat o declarație pe proprie răspundere că nu vom merge la Sarmizegetusa Regia, unde pe perioada iernii nu se poate ajunge decât cu aprobare din partea administrației monumentului.
Situl de la Fețele Albe se întinde pe mai multe terase, dintre care 5 (cunoscute sub numele de „Șesul cu Brânză”) au atras atenția cercetătorilor prin monumentalitatea zidurilor de terasă, ridicate în tehnica murus dacicus, prin bogăția materialului arheologic (ceramică pictată, importuri) și prin amenajările deosebite (podele decorate, conducte ceramice, canale de piatră etc.). Cercetările s-au desfășurat în perioada 1965-1972.
Nu este prima noastră excursie la acest sit, pe care îl cunoaștem deja destul de bine, așa încât, de data asta, ne-am concentrat atenția asupra elementelor de arhitectură sacră.
Pe terasa III a existat un templu circular, cu diametrul de 10,80 m, delimitat prin stâlpișori de calcar. Astăzi mai sunt în picioare doar câțiva stâlpi, monumentul, lipsit de orice protecție, fiind aproape complet distrus (de intemperii, de vegetație, de turiști). Ca și la cele două temple circulare de la Sarmizegetusa Regia, existau două feluri de stâlpi – unii subțiri și înalți, iar alții scunzi și lați, care alternau după o anumită formulă.
Pe terasa I, în interiorul unei locuințe circulare, au fost găsite câteva elemente ce proveneau de la un templu de andezit. Piesele au fost refolosite, în scopuri care astăzi ne scapă. Este vorba de un stâlp de calcar, de trei stâlpi de andezit cu secțiune rectangulară, înalți de cca 1 m și cu vârful retezat, foarte asemănători cu cei de la templele rectangulare de andezit de pe terasa XI a Sarmizegetusei Regia, și de un bloc de andezit la colțul unui templu, de asemenea foarte asemănător cu blocurile de la templele din capitală. Rămâne un mister unde se află templul din care au fost aduse aceste piese.
Am identificat doi dintre cei trei stâlpi de andezit pomeniți în raportul de săpătură și blocul de colț. Cel de-al treilea este probabil acoperit de vegetația bogată sau de frunze și pământ. Nu i-am putut da de urmă din pricina tufelor de spini care împânzeau zona.
Situl este neîngrijit, nu a beneficiat niciodată de lucrări de conservare (exceptând simpla acoperire cu pământ a săpăturilor), iar de curând un fag s-a prăbușit peste vestigii.
Va urma… 🙂 (O altă zi cu soare, o altă excurise)